Corespondență//Alegerile europene în Franța: o campanie sub umbra extremei drepte
Începând de astăzi și până pe 9 iunie, ziua alegerilor europene, rubrica europeană matinală vă prezintă în fiecare zi situația dintr-una din cele 27 de țări ale Uniunii Europene. Am început cu cele 6 țări fondatoare ale CECA (Comunitatea Europeană s Cărbunelui și Oțelului, 1951, strămoașa Uniunii Europene de astăzi); cele 6 țări fondatoare sunt Franța. Germania, Italia și cele trei țări ale Beneluxului (Belgia, Olanda, Luxembourg), care eliminaseră deja controalele vamale între ele.
Alegerile europene în Franța
Să luăm astăzi cazul Franței. Ce este șocant în cazul acestei țări fondatoare a drepturilor omului și a Uniunii Europene, este că circa 40% din francezi se declară gata să voteze la alegerile europene, ba chiar la cele naționale, pentru două partide conduse de două femei ieșite din familia le Pen: în mare parte în frunte în sondaje, creditat cu o treime din electorat, le Ressamblement National (fostul Front National) al lui Marine Le Pen catalizează campania electorală, profitând de impopularitatea lui Emmanuel Macron și de un climat social tensionat. Alți circa 7% sunt gata să voteze pentru partid extremist rupt din Frontul National și condus de nepoate lui Marine Le Pen, Marion Marechal le Pen, care spre deosebire de formațiunea mătușii este, este o anti-putinistă absolută și o pro-occidentală.
Partidele familiei Le Pen? Formațiuni în afara „arcului republican”, a judecat președintele francez Emmanuel Macron; calul troian al intereselor rusești în Franța, a adăugat premierul Gabriel Attal; promisiunea, în materie economică, a unui „nou marxism”, a îndrăznit ministrul Economiei, Bruno Le Maire.
Pe măsură ce alegerile europene se apropie, tabăra prezidențială își intensifică atacurile împotriva partidului de extremă dreapta.
La alegerile precedente, în 2019, cele două blocuri au terminat cot la cot, cu același număr de aleși în Parlamentul European. Cinci ani mai târziu, povestea unei inevitabile victorii a partidului lui Marine Le Pen este atât de ancorată în mintea oamenilor încât, pentru mulți observatori, principala problemă este măsura exactă a avansului său asupra celorlalte partide. Prognoza se bazează pe nepopularitatea lui Emmanuel Macron, pe debutul de succes al noului președinte al RN, Jordan Bardella, care este și șef de listă de partid, apoi diviziunile stângii și un climat social dificil, marcat în special prin scăderea puterii de cumpărare.
Pentru Marine Le Pen, probabil candidată RN la viitoarele prezidențiale din 2027, aceasta va fi a patra încercare, după ce a obținut 41,5% din voturi în precedenta alegere prezidențială. Niciunul până în prezent nu s-a prezentat însă atât de favorabil. Dar va trebui să ținem cont și de capacitatea proverbială a candidatei de a strica, printr-un program periculos sau dezbateri eșuate, cele mai favorabile împrejurări și circumstanțe.
Deocamdată Emmanuel Macron, șeful statului este cel care se ocupă de manevrele majore, profitând de contextul internațional. Cel care a făcut din „ suveranitatea” franceză și europeană noul cuvânt de ordine al președinției sale, și-a înăsprit recent tonul față de Moscova. Poziție diplomatică externă, dar și de uz intern, care permite taberei sale să sublinieze în mod repetat legăturile lui Marine Le Pen sau ale extremei stângi a lui Jean-Luc Mélenchon cu cercurile putiniene.
Imagine confuză
Dreapta tradițională, Les Républicains, o mișcare istorică gaullistă, se află la cel mai scăzut nivel vreodată. Devenit un partid de mâna a doua, caută salvarea într-o linie identitară și un anti-macronism scandalos. În stânga, imaginea este confuză. Aliate ultimelor alegeri legislative, Partidul Socialist, Partidul Comunist, Les Ecologistes și La France insoumise (LFI) se prezintă separat pentru aceste alegeri europene. Primii trei vor să pună la îndoială conducerea LFI și liderul acesteia, Jean-Luc Mélenchon, care s-a clasat pe locul al treilea la ultimele alegeri prezidențiale, dar a căror atitudine autoritară, stil populist și anumite puncte ale discursului îi arată tendința. Chiar dacă scorurile cumulate ale partidelor de stânga ar putea concura cu cele ale RN și ale Macroniștilor, nimic nu indică că acestea vor fi din nou unite de acum până la alegerile prezidențiale din 2027.
Acesta din urmă este adevăratul fundal al alegerilor din iunie. După aceasta și după Jocurile Olimpice de la Paris din această vară, concurenții la succesiunea lui Emmanuel Macron ar putea da frâu liber ambițiilor lor – în timp ce șeful statului, ajuns la limita a două mandate succesive, nu se mai poate reprezenta.
AUTOR: Dan Alexe
