Corespondență//Care sunt puterile și atribuțiile Parlamentului European?
Întrebase odată fostul secretar de stat american Henry Kissinger, pe un ton condescendent: — «Pe cine să sun dacă vreau să vorbesc cu Europa?»
Principalul lucru pe care mai toată lumea îl știe despre Parlamentul European este că el reprezintă cetățenii statelor membre ale Uniunii Europene (UE). Este format din 720 de europarlamentari aleși pe 5 ani prin vot universal direct. Care sunt însă puterile și atribuțiile reale ale Parlamentului European?
De-a lungul anilor, atributiile parlalmentului european s-au largit considerabil,. Parlamentul aproba bugetul Uniunii si poate demite executivul european, Comisia Europeana. Principalul domeniu important care ramane deocamdata in intregime apanajul capitalelor este cel al relatiilor externe. Aici insa lucrurile nu se vor schimba curand, ba chiar parlamentul nu poate pentru moment nici macar sa hotarasca unde se reuneste. Desi grosul activitatilor sale are loc la Bruxelles, Parlamentul este si acum obligat sa se reuneasca o dată pe lună in Strasbourg, in Franta, privilegiu la care Franta nu vrea sa renunte.
Începând cu anii 1980, rolul său s-a consolidat treptat. Parlamentul European a trecut de la un organism consultativ la rolul de colegislator. Acum votează legile europene, întocmește bugetul Uniunii și exercită control politic asupra celorlalte instituții comunitare.
Parlamentul European, ca practic toate instituțiile europene, are însă o funcționare hibridă, fiind un soi de "struțocămilă" cum ar fi zis Cantemir. Deși criticii obișnuiesc să compare UE cu un "super-stat", instituțiile ei nu corespund, ca funcționare, celor ale unei democrații obișnuite. UE nu poate fi comparată cu SUA.
În ciuda a ceea ce s-ar putea crede, de pildă, Parlamentul European nu poate iniția legi. Acestea sunt apanajul altor instituții, Parlamentul poate doar aduce amendamente. Sau, Parlamentul european nu are nicio influență asupra politicii externe a UE: Parlamentul poate doar să adopte rezoluții, care sunt un soi de recomandări, dar pe care guvernele nu sunt obligate să le urmeze.
Dar Parlamentul deține niște pârghii de presiune importante asupra celorlalte instituții, Comisia și Consiliul. Astfel, Parlamentul votează și aprobă (sau nu) bugetul multianual al UE. În asta poate fi comparat, într-adevăr, cu Congresul SUA. Dacă există un dezacord cu privire la buget cu Consiliul UE, Parlamentul European are controlul. Dacă nu apare nicio conciliere, deputații europeni pot impune bugetul pe care îl doresc.
Puterea de control a Parlamentului European asupra celorlalte instituții se extinde pe măsură ce construcția europeană progresează. Astăzi, Parlamentul European face parte din sistemul de separare a puterilor aplicat în cele 27 de state membre. Așa cum parlamentele naționale își supraveghează guvernul, la fel o face și Parlamentul European. La fiecare cinci ani, după alegerile europene, trebuie să aprobe numirea președintelui Comisiei Europene (organul executiv al Uniunii ). Parlamentul auditează membrii propuși să facă parte din colegiu și îi poate cere noului președinte să înlăture un membru care nu corespunde așteptărilor sale.
De asemenea, Parlamentul poate emite o moțiune de cenzură împotriva întregii Comisiei Europene. Pentru a fi adoptată, moțiunea necesită o majoritate de două treimi din voturile exprimate. Aceasta conduce automat la demisia tuturor membrilor Comisiei. Acest caz a avut loc în 1999: Comisia președintelui Jacques Santer a trebuit să demisioneze.
Actualul Parlament dă în realitate toate semnele că va continua politicile celui anterior, inclusiv față de Ucraina și Republica Moldova, dar în cele din urmă decizii precum începerea efectivă a negocierilor de aderare vor fi luate doar de guverne.
AUTOR: Dan Alexe
