Corespondență//Ce înseamnă începerea „negocierilor de aderare” la UE
Vinerea trecută, ambasadorii pe lângă Uniunea Europeană ai celor 27 de țări membre au aprobat cadrele de negociere pentru deschiderea oficială a negocierilor de aderare cu Republica Moldova și Ucraina.
Începerea negocierilor de aderare la UE pentru Ucraina și Republica Moldova este pentru moment o formulă pur teoretică. Negocierile vor începe, desigur, odată ce lucrul a fost decis, chestiunea este însă când și cât vor dura.
În primul rând, desigur, faptul că ambasadorii la Bruxelles ai celor 27 au anunțat că s-a decis începerea negocierilor înseamnă că s-a ajuns la o unanimitate între capitale. Exista teama că dacă această chestiune nu este rezolvată până pe 1 iulie, când începe președinția maghiară a UE, atunci Budapesta ar fi putut să marginalizeze subiectul sau să nu-l includă pe agenda reuniunilor.
Problema pentru Budapesta nu este atât candidatura Republicii Moldova, cât cea a Ucrainei. Filo-rusul și admiratorul lui Puțin Viktor Orban a denunțat în repetate rânduri ceea ce el numește „persecuția” maghiarilor din Ucraina și s-a opus în permanență ajutorului militar comun acordat de UE Kievului.
De aceea, rămâne încă de văzut dacă cele două țări vor fi în continuare tratate „la pachet”. Să dăm un exemplu simplu si elementar: - o țară ca Ucraina va avea de negociat cu UE condițiile și regulile pescuitului maritim (ceea ce Republica Moldova, evident, nu va trebui să facă), or lucrul este imposibil de negociat în condițiile războiului și când încă nici măcar nu mai e limpede care sunt frontierele maritime ale Ucrainei.
Apoi, nu există o durată precisă a negocierilor. Ele pot dura ani, iar teoretic chiar decenii. Ele pot fi blocate pe termen nedefinit, la cererea uneia sau alteia din țările membre. Cazul Turciei, de pildă, este unul extrem. Turcia a căpătat statutul de țară candidată în 1999 și și-a început negocierile în 2005, iar de atunci bate pasul pe loc.
Croația, în schimb, care și-a început negocierile exact în același timp cu Turcia, în 2005, le-a încheiat în 6 ani, în 2011 și este deja membră in UE începând din 2013.
7-8 ani de negocieri a fost pînă acum media, odată primit statutul de candidat, pe care, dacă Moldova va arăta performanțele Croației, ar putea într-adevăr să intre în UE, în cel mai bun caz, în 2030.
Istoricul aderării la UE
Republica Moldova și Ucraina au primit încă de anul trecut statutul de „țări candidate” la UE. Georgia nu a primit atunci acel statut, deși Tbilisi și Chișinăul au semnat simultan o cerere de aderare la UE, în martie 2022, la opt zile după începerea invaziei Rusiei în Ucraina.
Aderarea la UE nu poate însă veni curând, iar procedura este foarte complexă și lungă, capitol după capitol. Majoritatea experților estimează că Republica Moldova ar putea intra în UE, în cel mai bun caz, după 2030.
În afară de Republica Moldova și Ucraina, „țările candidate” sunt actualmente Albania, Bosnia, Macedonia, Muntenegru, Serbia și Turcia, opt cu toatele.
UE traversează însă de mai multă vreme ceea ce se numește „oboseala extinderii“. Populația UE, capitalele, partidele politice nu mai doresc o continuare a primirii de noi membri, în special țări sărace est-europene foste comuniste.
Se adaugă la asta faptul că Uniunea Europeană nu poate primi o țară cu frontiere neclare, ca Ucraina, sau care are trupe străine pe teritoriul său (forțele rusești din regiunea separatistă, în cazul Republicii Moldova).
AUTOR: Dan Alexe
