Analiză// Peste 2 mii de cazuri de discurs de ură, identificate din 2018
Din 2018 până în prezent, Asociația Promo-LEX, care monitorizează manifestarea discursului de ură, a identificat peste 2 mii de cazuri în spațiul public, în audiovizual și în mediul online. Acestea au afectat multe grupuri sociale, în special cele reprezentate de femei, politicieni și persoane cu dizabilități, potrivit unui raport prezentat cu ocazia Zilei internaționale pentru combaterea discursului instigator la ură, care a fost marcată ieri.
Raportul relevă că în campania electorală de anul trecut au fost identificate 102 cazuri de discurs de ură. Principalii promotori ai acestei retorici în campaniile electorale sunt politicienii, avertizează experta Promo-Lex în monitorizarea și combaterea discursului de ură, Irina Corobcenco. Totodată, analista menționează că utilizarea discursului instigator la ură este dăunătoare, deoarece conduce la divizarea societății.
„În perioadele electorale intensitatea utilizării acestui tip de discurs crește. În pandemie, în Covid-19 acest tip de discurs a crescut în intensitate și s-a adresat împotriva unor grupuri specifice, la acel moment a fost vorba despre persoanele care veneau din comunitatea romă sau persoanele care veneau din afara Republicii Moldova, pentru că ei erau asociați ca aducând virusul în țară, ceea ce era un fals, în ambele cazuri. Când a început războiul în Ucraina, în primele luni când am monitorizat acest fenomen am văzut că ținta discursului de ură predilectă erau ucrainenii”, a specificat Irina Corobcenco.
Deși internetul este plin de mesaje care instigă la ură, pentru că anume în spațiul online sunt concentrate cel mai mult astfel de retorici, numărul cazurilor raportate este mic. Aceasta poate fi explicată prin faptul că mulți oameni încă nu cunosc ce înseamnă un posibil discurs de ură și uneori nu conștientizează că prin anumite acțiuni lansează prejudecăți și învinuiri, afirmă adjuncta Avocatului Poporului, Oxana Gumennaia.
„Prima ce trebuie noi să avem este educație și, evident, educație incluzivă, unde persoanele cu dizabilități, copiii cu dizabilități, copiii romi sau de altă etnie sunt incluși în sistemul de învățământ, unde toate aceste programe sunt adaptate și sunt formate în așa gen încât să nu învețe gândirea stereotipică, dar să învețe gândirea critică. Noi trebuie să realizăm că totuși sunt câteva organe responsabile de documentarea cazurilor de discurs de ură, în primul rând este poliția care poate fi sesizată atunci când am văzut un comentariu sau cineva din colegii, vecinii noștri manifestă aceste comportamente. Noi putem sesiza Consiliul pentru Asigurarea Egalității, pentru a constata discriminarea sau discursul instigator la ură. Totodată, există Consiliul Audiovizualului, care monitorizează televiziunea și este responsabil și se poate autosesiza în privința discursului de ură identificat în media”, a menționat Oxana Gumennaia.
La rândul lor oamenii susțin promovarea toleranței în societate, căci doar așa, spun ei, putem să combatem fenomenul discursului instigator la ură și discriminarea.
„Discriminarea este atunci când tu ești moldovean și urăști pe cineva de altă naționalitate, cum ar fi rom. Ca să nu existe discurs instigator la ură și discriminare în societatea noastră trebuie să-i iubim pe toți, așa cum Dumnezeu ne iubește pe toți;
„Practic în fiecare zi astfel de cazuri noi vedem în reportajele interceptate de la patrioții noștri ruși, exprimate prin propaganda aceasta antiromânească. Cum luptăm cu acest fenomen? Luminăm mințile, altfel cum. Trebuie să învățăm, să mergem la bibliotecă să citim cărți, trebuie să ne autocultivăm, să ne autodezvoltăm, dar cu unele persoane asta este deja pierdută temă pentru acasă, din păcate”;
„Cu discriminarea m-am întâlnit la serviciu, dar discurs de ură, cred că nu, pentru că eu nu am avut așa sentimente de discriminare și ură față de nicio persoană”.
Autoritățile recunosc că, în prezent, societatea este puternic divizată și iritată, inclusiv din cauza pandemiei sau a războiului, care ne-a pus față în față cu propaganda și știrile false, iar prin urmare discursurile de ură sunt tot mai frecvente. Secretara Comisiei parlamentare pentru drepturile omului și relații interetnice, Angela Munteanu-Pojoga remarcă faptul că legislația națională prevede sancțiuni pentru autorii discursului de ură și spune că legea este lucrativă, însă necesită timp pentru a genera rezultate.
Această inițiativă legislativă a fost așteptată șase ani și patru luni în Parlament pentru a trece la lectura finală. Este un proiect foarte ambițios și foarte curajos. El vine cu sancțiuni, dar se axează și pe anumite acțiuni legate de prevenire. Am putea spune că legea este destul de lucrativă și cumva ar trebui să aibă și efect, dar din păcate toate aceste schimbări din societatea noastră nu se pot produce peste noapte, este nevoie de foarte multă comunicare între autorități, societatea civilă și cetățeni. Și este foarte mare nevoie de a ne axa pe educație în acest context, pentru că în societatea noastră trebuie să promovăm cât mai activ mesajul că nu sunt acceptate instigările la discriminare și infracțiunile bazate pe prejudecăți și că ele sunt sancționate foarte dur, a punctat Angela Munteanu-Pojoga.
Codul Contravențional prevede amenzi, care încep de la 7 500 de lei pentru candidații la alegeri și de la 12 500 de lei pentru partidele politice. Persoanele care elaborează mesaje de ură bazate pe idei preconcepute cum ar fi etnia, religia sau limba vorbită, pot fi amendate cu cel puțin 1 000 de lei, iar cele cu funcție de răspundere – cu sume de la 6 000 de lei.
De asemenea, discursul care instigă la ură, violență sau discriminare în cadrul programelor de televiziune și radio este interzis prin Codul Serviciilor Media Audiovizuale. La prima încălcare a legii, amenda este în mărime de 40-70 de mii de lei, abaterile repetate sunt sancționate cu până la 100 de mii de lei, iar după aplicarea graduală a sancțiunilor poate fi retrasă și licența de emisie.
Acest material a fost realizat în cadrul Campaniei Uniți împotriva crimelor motivate de prejudecată, realizată de Asociația Presei Independente (API) în parteneriat cu un grup de ONG-uri din domeniile drepturilor omului și justiție, cu sprijinul Millennium Partners.
AUTOR: Cristina Prisacari”
