Corespondență//Grila de împărțire a posturilor UE. Va renunța Iohannis la candidatura sa la NATO?
Numele propuse și acceptate de 26 dintre cei 27 de șefi de stat și de guvern, reuniți la Bruxelles la începutul săptămânii, păreau a corespunde perfect grilei complexe de împărțiri a posturilor importante din UE. Era vorba de numirea într-un nou mandat a șefei Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, dar sunt aproape de un acord care l-ar vedea pe portughezul Antonio Costa președinte al Consiliului European și pe estona Kaja Kallas în fruntea diplomației UE, dar grila împărțirii acestor posturi, deja complicată, este și mai complexă decât pare la prima vedere.
Grila despre care am mai vorbit, a împărțirii posturilor, pare în mare parte respectată: este vorba de criteriile de echilibru între partide, apoi egalitatea de gen și, în sfârșit, opozițiile eterne nord-sud, est-vest, precum și între membrii vechi și cei mai nou-veniți.
Astfel, două (din trei) sunt femei: Ursula von der Leyen și Kaja Kallas. Von der Leyen este conservatoare, creștin democrată (PPE, Partidul Popular European, principala formațiune transnațională), Antonio Costa este socialist (S&D, al doilea partid ca importanță numerică), iar Kaja Kallas este liberală (Renew, a treia formațiune, chiar dacă mai redusă decât în precedentul parlament).
Geografic apoi: Ursula von der Leyen este germană (altfel zis, relativ nordică și membru vechi, chiar fondator), Antonio Costa e portughez (țară mediteraneană, în același timp vestică și sudică și membru vechi); iar estona Kallas este ideală pentru a reprezenta țările est-europene foste comuniste. Ba chiar, ca baltică născută în URSS, ea vorbește fluent rusește (pe lângă engleză și franceză) și e cunoscută pentru pozițiile sale anti-putiniste foarte dure.
Ea ar fi ideală ca șefă a diplomației europene (echivalentul unui miniștri de Externe european), care este în același timp unul din cei 27 de Comisari European, Kallas ar fi așadar, în colegiul executiv, comisarul Estoniei.
Poziția ei e șubrezită însă de faptul că omul care are cele mai multe șanse să devină viitorul secretar-general al NATO, premierul olandez Mark Rutte, este tot un liberal, membru în Renew. Sigur, se poate argumenta că șefa unei alte instituții importante, șefa Băncii Centrale Europene Christine Lagarde este, teoretic PPE. La fel, se poate susține că NATO nu are nicio legătură cu UE, fiind o structură și o instituție cu totul aparte.
Totuși, postul de șef al NATO a fost întotdeauna luat în seamă și în calcul de liderii europeni în târguielile lor pentru împărțirea celor cinci mari posturi (cel de-a cincilea fiind cel de președinte al Parlamentului European, unde eurodeputații vor să aibă ultimul cuvânt). E tocmai pentru a evita o asemenea târguială că SUA a obținut numirea în fruntea NATO a unui fost premier al Norvegiei, țară care nu este în UE, Jens Stoltenberg, dar al cărui mandat nu mai poate fi prelungit.
Așa se face că în ciuda calităților sale, dacă șef al NATO devine olandezul Rutte, atunci estona Kallas riscă să rateze poziția de șefă a diplomației europene. Doi membri ai Renew, care nu are în Parlamentul European decât 82 de membri și e suspectat a fi ghidat de oamenii lui Macron riscă să fie inacceptabil pentru marile partide, pentru conservatori și socialiști.
Iar aici, ultimul obstacol anecdotic vine din partea... României, căci după ce Viktor Orbán a arătat că îl sprijină pe olandezul Rutte, rămâne ca românul Klaus Iohannis să își retragă singur candidatura spontană la șefia NATO, mai ales că nu este sprijinit de nimeni.
Până și actualul secretar general al NATO, Jens Stoltenberg, și-a declarat sprijinul față de candidatura premierului interimar olandez Mark Rutte pentru acest post și a estimat că Alianța este foarte aproape de a lua o decizie asupra celui care-l va succeda, după ce Ungaria și Slovacia și-au ridicat obiecțiile față de Mark Rutte,
SUA speră să rezolve procesul de selecție înainte de summitul liderilor NATO de la Washington din 9 iulie.
AUTOR: Dan Alexe
