ANALIZĂ//Presa românească și sovietică în contextul anexării Basarabiei din 1940
Anexarea Basarabiei a fost calificată de presa vremii din România drept cel mai grav eveniment din ultimele peste două decenii. Ziarele și revistele din Basarabia și cele de peste Prut lansează și îndemnuri la unitate națională, în timp ce cele de peste Nistru și cele create în scurt timp de puterea sovietică în teritoriile ocupate, jubilau.
La data de 29 iunie 1940 ziarul românesc „Universul” scria pe prima pagină despre deciziile Consiliului de Coroană, întrunit pentru a doua oară pentru a analiza ultimatumul sovietic prin care România era nevoită să cedeze Basarabia Uniunii Sovietice. După ce luase act de nota sovietică, Consiliul anunțase întâlnirea celor două delegații. Stabilirea locului și orei pentru discuții a fost lăsată la alegerea URSS, aceasta din dorința de a păstra raporturi pașnice cu Uniunea Sovietică, se arăta în hotărârile Consiliului de Coroană, publicat pe prima pagină a ziarului.
Într-un alt articol, după înștiințarea oficială a conducerii statului, evenimentul era calificat drept „cel mai grav de până atunci, care se produce neașteptat de repede în vălmășagul prefacerilor istorice ale Europei, punând în cauză unitatea noastră, dreptatea și ordinea națională.” Articolul făcea apel către români „să-și păstreze sângele rece și liniștea care îi pot îngădui să vadă limpede și de a-și strânge rândurile în acel sentiment de adevărată unire națională, care singur mai poate fi o chezășie, adică o garanție pentru viitorul acestui neam.”
Ziarele românești promovau și chemau cetățenii la unitate națională, publicau, de asemenea, mesajele de ajutorare a refugiaților din Basarabia. Un exemplu în acest sens a fost cotidianul „Universul”, care pornise o acțiune publică pentru strângerea de fonduri pentru refugiații basarabeni.
„Ne-am găsit izolați”, titra Ziarul „Curentul” la data de 30 iunie 1940 menționând că politica de neutralitate - sprijinită doar pe alianțele balcanice „nu ne-a putut acoperi cu un scut de protecție”. Ziarul dedicase acestei zile coloane întregi cu articole care descriau atmosfera tristă a vremii, în care scria: „Cernit, Bucureștiul și țara toată și-a luat rămas bun vremelnic de la cele două provincii răpite.”
Ziarul mai relata despre situația evacuării din cele două provincii românești și despre asistența oferită la necesitate persoanelor evacuate.
„Gazeta de Transilvania” considerat unul dintre cele mai importante ziare regionale, cu sediul la Brașov deschidea ediția din 30 iunie 1940 cu două comunicate în care erau prezentate deciziile Consiliului de Coroană, din 27 iunie.
Câteva zile mai târziu, pe paginile publicației se regăseau informații despre ajutorul oferit refugiaților basarabeni și bucovineni. În acest sens a fost deschis un cont pentru donații. „Facem un apel călduros la cei ce pot, să vină din toată inima în ajutorul fraților năpăstuiți de soartă”, se arăta în articol.
Cotidianul mai informa despre alocarea a 10 milioane de lei din fondurile Ministerului de Finanțe pentru asistența refugiaților civili din Basarabia și Bucovina. Pe filele acestuia erau inserate mesaje de tristețe și îndurerare subliniind într-un articol că „primele zile are au urmat după sfâșierea țării au fost tăcute și negre, iar sufletele ne sunt abătute și privirile chinuite”
Trimitem fraților despărțiți de noi un adânc simțit salut frățesc plin de durere, dar asigurându-vă că nu vă uităm, era mesajul redacției ziarului regional din Sibiu „Foaia Poporului.” Acesta scria, citez: Ca un fulger din cer a căzut pe neașteptate, pretențiunea Rusiei sovietice de a i se da Basarabia și în plus încă o parte din Bucovina”. Articolul din numele redacției menționa că refuzul acestui ultimatum ar fi însemnat război. În aceste condiții România a ales calea cedării, deși îndeplinirea cerinețelor conduceri sovietice sunt un mare sacrificiu.
În ultima ediție tipărită la Chișinău a ziarului bisericesc „Luminătorul”, din iunie 1940 erau evocate problemele recente ale Basarabiei, iar autorul remarca faptul că „de azi înainte, ne surâd alte orizonturi, alte căi, prin care sperăm a deveni un neam puternic și rezistent în lupta grea pentru rezistență.”
O altă realitate și percepție despre ultimatumul sovietic era evidențiată de ziarul „Moldova Socialistă” editat în structura artificială numită Republica Autonomă Sovietică Socialistă Moldovenească în stânga Nistrului. La data de 29 iunie publica pe prima pagină o înștiințare preluată de la agenția rusă de presă TASS, despre cauza Basarabiei, intitulată: „Dizlegarea cu pașe a conflictului sovietico-român în întrebarea despre Besarabia și partea de la aniază-noapte a Bucovinei”. În articol erau incluse și un set de cinci propuneri, printre care evacuarea trupelor românești de pe teritoriile eliberate în termen de patru zile, citez: „În vremea de patru zîle, înșepând dela 2 șeasuri de zî după vremea din Moscova la 28 iuni, de curățit de oastele române teritoria Besarabiei și părții dela aniază-noapte a Bucovinei.”
De remarcat faptul că după anexare, toate tipografiile din teritoriile ocupate și-au oprit activitatea, iar o parte din ziarele și revistele care se tipăreau până atunci la Chișinău au început să fie tipărite în România, câteva luni mai târziu.
În schimb, puterea sovietică a deschis mai multe ziare în teritoriile ocupate. Unul dintre acestea, „Besarabskaia Pravda” tradus „Adevărul Basarabean” publica, la scurt timp după anexare, un articol preluat de la Agenția rusă de presă TASS, despre faptul că „poporul sovietic a primit cu o desebită bucurie eliberarea Basarabiei de sub conducerea României”. Într-un alt articol scria că „românii părăseau orașul, iar după eliberarea teritoriilor împreună cu toți truditorii, noi vom întări suveranitatea statului.”
„Întărirea suveranității statului” a însemnat, de fapt, înglobarea teritoriului Basarabiei în fosta URSS, iar o parte a acestuia fiind transmisă Ucrainei sovietice de atunci.
AUTOR: Cristina Prisacari
