„Tidal wave”: Europa și mareea laburistă din Marea Britanie
„Tidal wave”: “o maree” care curăță totul — verdictul apare vineri pe primele pagini ale ziarelor britanice, unanim în a descrie punctul de cotitură politică din Regatul Unit, după 14 ani de putere conservatoare.
Dacă înfrângerea conservatorilor fusese anunțată de luni de zile de către sondaje, derularea acestora s-a dovedit a fi istorică, confirmând dorința de schimbare a britanicilor, exasperată de succesiunea crizelor, de la Brexit la creșterea prețurilor prin valsul de Prim-miniștri în ultimii ani.
Laburiștii câștigă astfel 341 de locuri din 650 în Camera Comunelor.
Partidul conservator al prim-ministrului în exercițiu, Rishi Sunak, este respins de alegători, cu cel mai rău rezultat de la începutul secolului al XX-lea: 131 de deputați aleși, față de 365 în urmă cu cinci ani sub Boris Johnson. Democrații liberali (centriști) se întăresc cu 61 de deputați, devenind din nou a treia forță în Parlament. Dar surpriza alegerilor vine mai presus de toate din partea partidului anti-imigrație și anti-reformă a sistemului din Marea Britanie: ar câștiga 13 locuri, o victorie mult mai răsunătoare decât se aștepta pentru partidul de dreapta al lui Nigel Farage.
În Scoția, independentiștii Partidului Național Scoțian au suferit un serios eșec, așteptându-se să câștige doar 10 din cele 57 de circumscripții.
O victorie anunțată
Economia britanică atârna de acest scrutin și iată că, așa cum prevăzuseră spate sondajele, Keir Starmer și reînnoitul său Partid Laburist au câștigat joi alegerile din Marea Britanie cu un avantaj zdrobitor, potrivit sondajului la ieșire din sondaj, punând capăt a 14 ani de guvernare a Partidului Conservator și îndreptându-se către un nou guvern dominat de centrul stânga.
Aceste alegeri au fost mai mult legate de starea de spirit decât de politică, iar alegătorii și-au exprimat frustrarea față de conservatorii în exercițiu și dorința de a risca un „Partid Laburist schimbat”, așa cum îl numește Starmer, epurat de elementele sale de stânga dură și de socialismul retoric.
Sistemul politic britanic
Deși sistemul politic britanic este foarte diferit de cel din SUA, și în cazul Regatului Unit lumea este obișnuită cu alternanța între cele două mari partide: Conservatorii (Tories) și Laburiștii (Labour, echivalentul social-democraților de pe continent). Laburiștii, a căror ideologie astăzi este foarte îndepărtată de cea a unui Tony Blair, nu mai fuseseră la putere de 14 ani.
Conservatorii, la rândul lor, foarte departe de moștenirea ideologică a unei Margaret Thatcher, au lăsat în urmă doar un câmp de ruine ideologic. Ruptura cauzată de Brexit și agravată de criza COVID-ului a lăsat urme adânci.
Rezultatul alegerilor era urmărit cu mare atenție în Ucraina. Kievul luptă cu disperare pe câmpul de luptă pentru bani, arme și sprijin diplomatic, iar sprijinul următorului guvern britanic ar putea juca un rol critic. Londra încă păstrează influență diplomatică în Europa și este un membru important al NATO.
Conservatorii susțin că au „condus lumea în sprijinul Ucrainei împotriva agresiunii lui Putin”, dar este de așteptat ca șeful laburist Keir Starmer să susțină în egală măsură Kievul.
Dar mai ales UE se va confrunta cu perspectiva primului guvern neconservator la Londra de când David Cameron a convocat referendumul care a dus la Brexit.
Toate cele trei mari partide încearcă să-și îmbunătățească relația cu UE, dar laburiștii – și cu siguranță liberal-democrații – ar putea găsi acest lucru mai ușor de realizat.
Surse importante de la Bruxelles au declarat săptămâna aceasta că, deși conducerea UE ar saluta schimbarea guvernului Regatului Unit, nu își va revizui liniile roșii pentru Brexit, dar este deschisă să îmbunătățească acordurile existente.
Autor: Dan Alexe
