“Pe surse”: clișeele jurnalistice care ucid informația
O lungă serie de expresie fixe, lemnoase, inutile, au intrat în uz după 1989, calchiat în general din alte limbi.
Așa este când unii își încep frazele ce conțin un nexus logic cu : "Pe cale de consecință”… Are limba asta a noastră atâtea resurse simple și solide : "așadar", "prin urmare", "de aceea", “întrucât", "în concluzie" și atâtea altele… dar nu. Pompos, hîd : "pe cale de consecință".
Așa cred că am dibuit în sfârșit și originea oribilei formule din noul jargon jurnalistic romanesc: “pe surse” (adică “potrivit unor surse pe care nu le putem dezvălui”, care sunt de obicei serviciile secrete). Nefireasca expresie “pe surse” este de dată recentă, e neromânească și sună strident în armonia limbii. Așa cum era de așteptat, cineva a tradus-o lemnos și mecanic din americană.
Face parte din jargonul jurnaliștilor din SUA, cum poate fi auzit la Fox TV de exemplu. Când prezentatoarea dă o informație verificabilă, spune banalul: “according to our sources”. Când, în schimb, e vorba de informații neverificabile, de care televiziunea e sigură, dar nu poate da sursa, spune: “according to sources”, eventual cu un zâmbet enigmatic și lăsând deoparte “our”.
În engleza americană, binomul “according to our sources” și “according to sources” funcționează foarte bine prin opoziție. La români, un vorbitor aproximativ al limbii, de pe la SRI sau de la Antene, a tradus odată prost doar “according to sources”, făcând-o un absurd: “pe surse”… și așa a rămas.
Ca să nu mai zicem că jurnalismul adevărat evită "sursele anonime", de multe ori inventate. Știu ziariști care de la o măsuță strategică din cafeneaua lor preferată dirijează impresionante rețele de „surse care vor sa rămână anonime“. Profesioniști ce comunică subliminal cu înaltele medii din politică și afaceri și care îți pot furniza pe loc o sumbră apreciere în legatură cu viitorul Greciei provenind „de la un înalt funcționar al Băncii Centrale Europene, care a dorit să-și păstreze anonimatul“.
Știu ziariști care pot scrie fără să roșească: „spune un familiar al palatului Elysée“ (sediul președinției franceze), și, desigur, e o nimica toată să furnizezi în scris o anchetă dialogată despre prostituție în Antwerpen și despre clanurile albaneze care o dirijează, întrucât toate sfâșietoarele mărturii vor trebui să fie anonime „pentru a asigura protecția informatoarelor“.
Ce zic aici nu e “pe surse” scurse, ci am reconstituit-o eu “pe bune”.
Autor: Dan Alexe
