Corespondență // Un portret fără fard al Ursulei von der Leyen în «Le Monde Diplomatique»
Ultimul număr, pe luna iulie, al revistei lunare de studii politice și geopolitice «Le Monde Diplomatique» conține un portret complex al celei care este aproape sigură că va primi astăzi învestitura Parlamentului UE pentru un al doilea mandat de cinci ani în fruntea Comisiei Europene: actuala șefă a Comisiei UE din 2019 încoace Ursula von der Leyen.
De la bun început, revista «Le Monde Diplomatique» o prezintă pe Ursula von der Leyen așa cum o văd cei mai apropiați colaboratori ai ei și așa cum o văd și guvernele: ca pe o solidă conservatoare gata să continue deceniul lui Barroso, precedentul președinte al Comisiei Europene, care, sărind acel intermezzo ce a fost mandatul luxemburghezului Jean-Claude Juncker, a transformat Europa socială într-un adevărat laborator neo-liberal.
Valorile tradiționale, pragmatismul și supunerea față de capitale este ceea ce o caracterizează. Sub ea, ca și sub Barroso, Uniunea Europeană a devenit ultra-liberală și a dezlănțuit regulile pieței libere, cu o rigoare care nu este aplicată nici măcar în Statele Unite, care o remorchează.
Această fostă ministră creștin-democrată a Apărării din Germania e considerată chiar a fi „remorca Statelor Unite" într-așa măsură încât, în primăvară, după o întâlnire cu Joe Biden, era considerată chiar o vreme o posibilă candidată la funcția de secretar-general al NATO, în cazul că ar fi eșuat să obțină garanția că va rămâne în fruntea Comisiei Europene.
Totuși - numirea ei ar putea fi pe muchie - și-a făcut mulți dușmani; și-a numit colaboratorii apropiați în posturi înalte si bănoase; miercuri, 17 iulie, Ombudsmanul european, mediatorul public, a acuzat iarăși Comisia UE de opacitate în cazul achiziționării unei cantități de vaccinuri la prețuri astronomice în timpul pandemiei de Covid. Cum se știe, o parte din SMS-urile Ursulei von der Leyen au dispărut în mod misterios din telefonul său de serviciu.
Von der Leyen: o anchetă a mediatorului public
La Bruxelles în acest timp, irlandeza Emily O’Reilly, care ocupă temutul post de „Ombudsman european”, de mediator public, și-a făcut cunoscute rezultatele anchetei în legătură cu felul în care președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, refuză să permită accesul la schimburile sale de mesaje SMS cu conducerea firmei farmaceutice Pfizer, schimb de mesaje care a avut loc la începutul pandemiei, și condițiile care au dus la achiziționarea de către Comisie a unui mare număr de vaccinuri Pfizer, la un preț abuziv decis de firmă.
Asta, cum a constatat-o presa, alimentează teoriile complotiștilor. La Bruxelles, însă, în cadrul încorsetat al instituțiilor UE, nimeni nu vorbește pe față despre asta, justificarea fiind că acum, în plină criză ucraineană, nu este momentul pentru a slăbi autoritatea Comisiei.
„Răspunsul Comisiei la constatările mele nu furnizează nicio indicație dacă SMS-urile în cauză există și nici nu au oferit nicio claritate cu privire la modul în care Comisia ar răspunde la o cerere specifică pentru examinarea acestor mesaje-text”, spunea atunci comunicatul lui Emily O’Reilly.
„Gestionarea acestei cereri de acces la documente lasă impresia regretabilă a unei instituții a UE care nu este deschisă în chestiuni importante de interes public.”
„Accesul public la mesajele SMS legate de munca instituțiilor este un domeniu nou pentru administrația UE și unul care trebuie abordat în mod substanțial și cu bună-credință. Ancheta noastră este un semnal de alarmă pentru toate instituțiile UE.”
„Recentele dezvăluiri despre tacticile de lobby ale unei multinaționale americane în Europa, inclusiv mesaje text de tip SMS, arată urgența acestei probleme pentru administrațiile publice”, a spus Ombudsmanul.
Nu e prima oară pentru von der Leyen
Dar și în Germania, unde von der Leyen a fost ministra Apărării, înainte de a fi propulsată la Bruxelles printr-o înțelegere Macron-Merkel, Ursula a lăsat o amintire execrabilă, după ce a acordat contracte de consultanță unor firme străine, în special americane, precum McKinsey. Contracte acordate fără a fi respectat regulile.
Comisia din Bundestag care trebuia să o ancheteze pe Ursula von der Leyen chiar în momentul în care ea devenise șefa Comisiei Europene în 2019 a descoperit că telefonul ei mobil de serviciu de atunci fusese șters și curățat de orice informație, conținutul fiind reinițializat, obliterat în totalitate.
Straniul caz a fost dezvăluit atunci de săptămânalul „Der Spiegel”, iar un deputat ecologist din comisia Bundestagului, specialist în chestiunile militare, Tobias Lindner, a depus — fără succes — plângere pe lângă Procuratura Berlinului pentru «distrugerea de dovezi» în cadrul unei anchete.
În sfârșit, cu toate acuzațiile aduse ei, cum scrie „Le Canard enchaîné”, folosind un alt joc de cuvinte, care de astă dată e identic cu cel corespondent din română: totuși, «să nu vindem pielea Ursulei»…
Ursula vor der Leyen place însă capitalelor nordice, deoarece continuă politica lui Barroso, omul care a făcut un rău imens construcției europene, prin atitudinea sa servilă vizavi de guverne, în special cele puternice, și prin meticulozitatea cu care, la insistența marilor grupuri industriale și de lobbying, s-a activat vreme de un deceniu pentru a fărâmița tot ce era social în Europa în favoarea multinaționalelor și a pretinsei concurențe.
Un discurs vid care întotdeauna a ascuns o absență de politică și viziune, iar Von der Leyen a continuat funcționarea opacă a Comisiei UE.
Dar în privința laturii ei conservatoare, să nu uităm că ea este cea care a creat, în cadrul Comisiei, funcția de Comisar pentru „modul de viață european", manieră indirectă de a se referi la valorile creștine, numai că von der Leyen, care e practicantă și are șapte (7) copii nu a putut să o formuleze direct, mai ales că orice mențiune la creștinism fusese deja exclusă din preambulul la defuncta Constituție europeană, dar și din Tratatul de la Lisabona.
Autor: Dan Alexe
