Corespondență // Următorii pași ai Ursulei von der Leyen: alegerea membrilor Comisiei UE
Odată reconfirmată într-un al doilea mandat, Ursula von der Leyen va avea ca primă principală sarcină numirea echipei de comisari europeni, câte unul pentru fiecare țară, ca un soi de colegiu ministerial.
Este vorba cu totul de 27 de Comisari Europeni, ea fiind inclusă din partea Germaniei, dar cu excepția ei mai trebuie exclusă din procesul selecției și estona Kaja Kallas, aleasă deja și numită de către șefii de stat în fruntea diplomației europene, ca un soi de ministră de externe (chiar dacă ea va fi obligatoriu audiată de Parlamentul European).
Ursula von der Leyen va trebui așadar să repartizeze 25 de portofolii comisarilor trimiși de celelalte 25 de țări membre. Sarcină grea, pentru că nu pot fi găsite atâtea funcții bine definite. Dar cum ar putea atunci să funcționeze o Europă cu 35 de membri?
UE dorește de mai mult de două decenii să aibă o Comisie mai mică. 27 e un număr enorm și o mare risipă. E limpede că nu se pot găsi atribuții serioase pentru toți. Să ne gândim la un guvern cu 27 de miniștri. De altfel, Articolul 17 (5) al Tratatului European spune clar care trebuie să fie numărul minim de comisari: el trebuie să fie egal cu două treimi din numărul de țări membre. La 27 de membri, asta înseamnă maximum 17 comisari.
Atât spun tratatele, așa că de peste un deceniu se încearcă să fie convinse țările mai mici să accepte asta și să se grupeze geopolitic, regional, să strângă pe afinități mențiunea de a avea câte un comisar. Pentru unele n-ar fi deloc o problemă. Astfel, e lesne de văzut ce natural ar funcționa un singur comisar pentru Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg). Pragmatice, țările acelea nu au așa mândrii deșarte, Luxemburgul este de altfel singura țară a UE care nici nu a insistat ca limba sa să fie limbă oficială de lucru, așa cum ar avea dreptul. De ce să se cheltuiască degeaba pe traducători, când toată lumea acolo știe franceza-germana-engleza?
La fel, poate fi imaginat un comisar pentru baltici, unul pentru țările de la Vișegrad, un altul pentru România-Bulgaria, sau insulițele Malta-Cipru, țările acelea aranjându-și rotația între ele. Problema a fost cu Irlanda, care a dorit neapărat un comisar și garanția ca asta nu se va schimba. Era în momentul votării tratatului de Lisabona și exista riscul ca irlandezii să-l respingă dacă n-au un comisar. Și a rămas așa, din promisiune în promisiune.
Cum? Dacă lucrul nu se poate schimba? Teoretic da, însă tot tratatul spune că asta va fi posibil „doar dacă membrii decid în unanimitate să schimbe numărul”. Ceea ce, dată fiind îndărătnicia Ungariei lui Viktor Orbán, ar fi greu de crezut în situația de față.
Recapitulativ: Ursula von der Leyen votată ieri în al doilea mandat în fruntea Comisiei
Parlamentul European a votat așadar joi în favoarea re-numirii Ursulei von der Leyen în fruntea Comisiei Europene. S-a votat prin vot secret scris cu mâna pe hârtie, în plicuri, voturile au trebuit așadar numărate manual.
Votul a fost de 401 în favoarea realegerii ei (707 membri fiind prezenți din 720); și 284 împotrivă, 22 de voturi fiind goale. Ea avea nevoie de 361 pentru o majoritate în Parlamentul cu 720 de locuri.
Extremele politice din Parlament au fost împotriva ei, in special cele franceze, atât stângă lui Jean-Luc Melenchon, cât și dreapta extremă a lui Jordan Bardella (și Marine Le Pen).
În cursul dimineții, conservatoarea Ursula von der Leyen (sprijinită de PPE, socialiști si centriștii din Renew) a ținut un discurs adresat direct deputaților europeni, joi dimineață. Stabilindu-și prioritățile pentru următorii cinci ani, ea a promis că se va concentra pe a face economia UE mai competitivă și a promis că va fi alături de Ucraina atât timp cât va fi necesar.
Von der Leyen a câștigat, de asemenea, urale și o lungă rundă de aplauze pentru că l-a criticat aspru pe Viktor Orbán din Ungaria pentru ceea ce ea a numit „misiunea lui de împăciuire” prin a se întâlni cu Vladimir Putin la Moscova la începutul acestei luni.
Autor: Dan Alexe
