Jocurile Olimpice 2024: o provocare a Parisului și „dreptul la blasfemie”
În 2008, China a ferit spectatorii și sportivii de ploaie trimițând sute de rachete încărcate cu compuși chimici pentru a sparge norii care amenințau să ude grandioasa ceremonie de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Pekin. Vineri, 26 iulie, Parisul a lăsat natura să-și facă treaba. Ploaia nu a atenuat nici entuziasmul sportivilor, nici pasiunea artiștilor, dimpotrivă, a adus un plus de îndrăzneală spectacolului magic pe care l-a oferit Franța la deschiderea acestor Jocuri din 2024.
Polemica declanșată însă de ceremonia deschiderii Jocurilor Olimpice din Paris e departe de a se stinge. Continuă disputele si protestele împotriva a ceea ce e numit uneori “kitsch blasfemator”, o deriziune care nu-și avea locul, totul in felurite culturi care nu înțeleg insistența franceză asupra «dreptul la blasfemie».
Au venit imediat criticile și controversele. Spiritul francez e, de multe ori, greu de perceput în alte culturi. E de ajuns să ne amintim de Charlie Hebdo (revistă satirico-politică ce nu încetează să batjocorească Jocurile Olimpice, de altfel.
Laicitatea franceză și tendința de a râde de orice rămân greu de înțeles
Amestecarea grupului de heavy metal Gojira cu mezzo-soprana Marina Viotti pe fundalul Marie-Antoinette decapitată a fost o asemenea provocare franceză. Dar era acolo multă auto-deriziune. Impingând transgresiunea și batjocura asupra clișeelor franceze despre dragoste, organizatorii s-au expus în mod inevitabil criticilor din partea cercurilor conservatoare, dar și din partea unei părți a publicului global care nu împărtășește aceleași valori. Era un risc. Prejudecata era cea a imaginii oferite despre o societate liberă, deschisă, unită și tolerantă. Pariul a fost însă un succes, punctat de apoteoza unui emoționant Imn la dragostea lui Edith Piaf cântat de Céline Dion la umbra Turnului Eiffel.
Ații au vrut însă să vadă acolo cu totul altceva. Sau să împiedice să fie văzut. Între secvențe anulate, ascunse și chiar cenzurate în anumite țări, emisiunea de vineri seara nu a scos peste tot la iveală toate splendorile pe care le-au imaginat conceptorii și designerii săi.
La televiziunea marocană, de pildă, s-a văzut doar o fotografie a Luvrului vreme de cincisprezece minute, pentru a se evita anumite imagini de nuditate. Potrivit ziarului L' Equipe, canalele marocane ale grupului public audiovizual SERT s-au asigurat efectiv că trupul gol al artistului Philippe Katerine, pictat în albastru și înconjurat de o ghirlandă de flori, care ascunde intimitatea lui, scapă telespectatorilor săi.
Canalul american NBC a făcut același lucru la antena sa
Desigur mulți creștini au detectat o pastișă a Cinei celei de Taină cu drag queens care sărbătoresc în jurul unei Euharistii asemănătoare celei a lui Hristos – un Iisus trezit – , care profanează faimosul tablou al Cina cea de Taină a lui Hristos, pictat de Leonardo da Vinci. O imagine care a fost „extrem de nerespectuoasă față de creștini”, a spus Elon Musk, proprietarul rețelei X, vineri seară.
Dar în același timp ceremonia a fost excepțională și pentru că a fost organizată pentru prima dată în istoria olimpica în afara unui stadion, Această extraordinară ceremonie de deschidere a preluat provocarea pe care cârcotașii o credeau imposibilă. Nici elementele naturii, nici amenințările la adresa securității care au impus o forță de poliție foarte masivă, nici umbra sabotajului grav, încă neexplicat, al rețelei feroviare de mare viteză comis în noaptea precedentă, nici calvarul politic prin care trece țara, nici contextul internațional deosebit de tensionat nu au împiedicat magia să funcționeze. Francezii au oferit lumii, vineri seara, un imn inovator și emoționant, îndrăzneală, o creativitate și o diversitate care revoluționează concepția despre organizarea evenimentelor olimpice. Pariu reușit, in ciuda - sau poate și datorită - controverselor.
Autor: Dan Alexe
