O samă de cuvinte//«Brazdă peste haturi»…
Am tot repetat: multe cuvinte din vocabularul fundamental al țăranilor, al economiei rurale - cuvinte banale precum cioban, dușman, murdar - au nebănuite origini turco-otomane, iar de aici arabe sau persane.
Astfel, o expresie precum: „brazdă peste haturi”… „Brazda” e slavonă, iar „hatul” a urmat calea aceea de împrumut pe care o tot decortic și deconstruiesc aici: arabă > persană (farsi) > turcă > română. خط > χaṭṭ > hat.
Atât de mult au intrat „haturile” în limbajul țăranilor că n-ai zice că-i vorbă adusă de turci din Iran (odată, am zis, cu cuvintele „cioban”, “cerdac”, „cișmea”, „dușman”, „murdar” etc.).
Brazda e un caz mai clar de împrumut, din moment ce de la slavii foarte puși pe agricultură l-au luat și maghiarii: „barázda”. E unul din cazurile în care psihologia populară și legendele urbane semidocte nu funcționează, altfel zis: nu poți remarca sarcastic că ungurii au împrumutat „brazda” de la slavi pentru că nu erau sedentari și nu cunoșteau agricultura, din moment ce și strămoșii tăi și-au însușit și ei vorba și noțiunea. Dar „hat”-ul?
Ei bine, χaṭṭ, خط e practic un sinonim al brazdei în arabă și în persana care l-a împrumutat și l-a dat turcilor. Hatt este o linie, o muchie… chiar și o linie trasă pe hârtie. De fapt, termenul e foarte folosit în școlile islamice tradiționale pentru a desemna liniile scrisului, rândurile de litere: hatt.
În Afganistan, de altfel, hatul nostru desemnează pur și simplu cunoașterea scrierii, așa încât în acea țară cu un număr uriaș de analfabeți, expresia pentru a întreba pe cineva dacă știe să scrie și să citească este: — „Hat dared”? Adică: — „Ai «hat»? Posezi tehnica „hat”-ului, a scrierii?”
Ar fi un interesant efort de imaginație să imaginăm câmpul ca pe o pagină pe care se trag haturi, rânduri de scriitură. Am putea să creăm un nou mit mincinos și să dăm o valoare metafizică versurilor lui Arghezi din Testament:
„Ca să schimbăm, acum, întâia oară, Sapa-n condei și brazda-n călimară”
AUTOR: Dan Alexe
