14 ani de la trecerea în eternitate a marelui poet Grigore Vieru
14 ani de la trecerea în eternitate a marelui poet, Grigore Vieru, cel care rămâne veșnic viu în amintirea noastră prin operele lăsate drept moștenire. Cum și-l amintesc contemporanii și colegii poetului aflăm din reportajul realizat de
Pentru Grigore Vieru, literatura a început din frică și singurătate, aceste emoții trăite în vremuri de război i-au marcat viața, mărturisea într-un interviu poetul.
„Rămâneam uneori singur în casă pentru că erau ani grei de război și mama a pleca de acasă pentru câteva zile în căutarea unei bucăți de pâine pentru mine. Noaptea rămânem singur în casă și nu închideam nici un ochi până în zori”, spunea Grigore Vieru într-o interviu la Radio Moldova.
Dacă nu ar fi iubirea, m-aș teme de viață, spunea Grigore Vieru. Acest sentiment, iubirea, a însuflețit versurile sale de-a lungul timpului și a inspirat generații întregi. Și-a pus copilăria, patria și mama în versuri, cântate de renumiții interpreți, prin care trăim astăzi frumoase emoții de dor.
Cei care l-au cunoscut pe Grigore Vieru își amintesc cu drag de acele întâlniri de suflet. Jurnalistul Vasile Spinei spune că l-a cunoscut pe Grigore Vieru din vremea când lucra la ziarul „Viața Satului”, iar atunci când poetul venea în redacție, era o adevărată sărbătoare.
„Fiind redactor la ziarul „Viața satului”, marele poet ne-a vizitata foarte des, ori fde câte ori venea în redacție, era o sărbătoare pentru noi. Mereu optimist, chiar și în cele mai grele suferințe”, a spus Vasile Spinei.
Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935 în satul Pererîta, raionul Briceni și s-a stins din viață la data de 18 ianuarie 2009 la exact două zile după accident, în urma unui stop cardiac.
Marele poet Grigore Vieru rămâne omul plin de noblețe spirituală și înțelepciune. Tot în versurile sale, Grigore Vieru vorbește și de cea care i-a luat viața:
„Nu am, moarte, cu tine nimic.
Eu, nici măcar nu te urăsc
Ce-ai face tu și cum ar fi,
De-ai avea copii și-ar muri?!” (Nu am moarte cu tine nimic, de Grigore Vieru)
