Corespondență // Cum sunt numiți comisarii UE
Premierul român Marcel Ciolacu l-a propus săptămâna trecută, într-o întâlnire, la Bruxelles, cu șefa Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, pe Victor Negrescu, eurodeputat PSD, pentru funcția de comisar european din partea României.
Victor Negrescu e un fost ministru pentru afacerile europene și fusese deja menționat ca favorit. Un alt nume care a circulat a fost cel al ministrei Muncii, Simona Bucura-Oprescu, ideea fiind că România nominalizează și o femeie, așa cum a cerut-o în mod explicit Ursula von der Leyen, care, odată reconfirmată într-un al doilea mandat, are ca primă principală sarcină numirea echipei de comisari europeni, câte unul pentru fiecare țară, ca un soi de colegiu ministerial.
Propunerea de Comisar European din partea României trebuie să fie făcută de PSD, de social-democrați, în virtutea legii nescrise a alternanței în cadrul coaliției aflate la putere în România. Altfel zis, după un comisar PNL — în ultimii cinci ani a fost Adina Vălean, însărcinată cu portofoliul transporturilor în UE — ar trebui acum să vină un PSD-ist, cum este Victor Negrescu.
Ursula von der Leyen trebuie să numească cu totul 26 de Comisari Europeni, ea fiind deja inclusă din partea Germaniei, dar cu excepția ei mai trebuie exclusă din procesul selecției și estona Kaja Kallas, aleasă deja și numită de către șefii de stat în fruntea diplomației europene, ca un soi de ministră de externe (chiar dacă și ea va fi obligatoriu audiată de Parlamentul European).
Ursula von der Leyen va trebui așadar să repartizeze 25 de portofolii comisarilor trimiși de celelalte 25 de țări membre. Sarcină grea, pentru că nu pot fi găsite atâtea funcții bine definite. Dar cum ar putea atunci pe viitor să funcționeze o Europă cu 35 de membri?
UE dorește de mai mult de două decenii să aibă o Comisie mai mică. 27 e un număr enorm și o mare risipă. E limpede că nu se pot găsi atribuții serioase pentru toți, chiar dacă von der Leyen dorește să creeze un post de Comisar pentru Mediterană și unul pentru strategia apărării militare. Să ne gândim la un guvern cu 27 de miniștri. De altfel, Articolul 17 (5) al Tratatului European spune clar care trebuie să fie numărul minim de comisari: el trebuie să fie egal cu două treimi din numărul de țări membre. La 27 de membri, asta înseamnă maximum 17 comisari.
Atât spun tratatele, așa că de peste un deceniu se încearcă să fie convinse țările mai mici să accepte asta și să se grupeze geopolitic, regional, să strângă pe afinități mențiunea de a avea câte un comisar. Pentru unele n-ar fi deloc o problemă. Astfel, e lesne de văzut ce natural ar funcționa un singur comisar pentru Benelux (Belgia, Olanda, Luxemburg).
Pragmatice, țările acelea nu au așa mândrii deșarte, Luxemburgul este de altfel singura țară a UE care nici nu a insistat ca limba sa să fie limbă oficială de lucru, așa cum ar avea dreptul. De ce să se cheltuiască degeaba pe traducători, când toată lumea acolo știe franceza-germana-engleza?
La fel, poate fi imaginat un comisar pentru baltici, unul pentru țările de la Vișegrad, un altul pentru România-Bulgaria, sau insulițele Malta-Cipru, țările acelea aranjându-și rotația între ele.
Problema a fost cu Irlanda, care a dorit neapărat un comisar și garanția că asta nu se va schimba. Era în momentul votării tratatului de Lisabona și exista riscul ca irlandezii să-l respingă dacă n-au un comisar. Și a rămas așa, din promisiune în promisiune.
Cum? Dacă lucrul nu se poate schimba? Teoretic da, însă tot tratatul spune că asta va fi posibil „doar dacă membrii decid în unanimitate să schimbe numărul”. Ceea ce, dată fiind îndărătnicia Ungariei lui Viktor Orbán, ar fi greu de crezut în situația actuală.
Recapitulativ: Ursula von der Leyen votată deja de Parlament în al doilea mandat în fruntea Comisiei
În momentul votului, extremele politice din Parlamentul european au fost împotriva ei, în special cele franceze, atât stângă lui Jean-Luc Melenchon, cât și dreapta extremă a lui Jordan Bardella (și Marine Le Pen).
Acum vin presiunile politice din partea capitalelor. Astfel, premierul grec Kyriakos Mitsotakis este ferm că țara sa ar trebui să obțină o slujbă foarte importantă atunci când von der Leyen își formează echipa de Comisari. „Mi-aș dori cu siguranță un portofoliu care să evidențieze, pe de o parte, progresul pe care Grecia l-a făcut din punct de vedere economic, dar și poziția strategică a Greciei pe flancul de sud-est al Europei și al NATO”, a spus Barbara Moens într-un interviu.
Joc cu nume: Mitsotakis nu a anunțat încă alegerea Greciei pentru următoarea Comisie. Actualul comisar grec, Margaritis Schinas, a declarat că ar dori să rămână și că ar fi o „mare onoare”. Dar mai sunt și alții în calcul, inclusiv guvernatorul Macedoniei Centrale Apostolos Tzitzikostas și ministrul Muncii Niki Kerameus.
Împreună cu prim-ministrul polonez Donald Tusk, Mitsotakis a fost unul dintre negociatorii Partidului Popular European (PPE) care a obținut un al doilea mandat pentru von der Leyen în Consiliul European. Cu președintele francez Emmanuel Macron și cancelarul german Olaf Scholz în poziții slăbite, iar liderii neutri, cum ar fi fostul prim-ministru olandez Mark Rutte și premierul belgian Alexander De Croo, părăsind Consiliul, Mitsotakis se poate vedea în poziție de putere.
După cum era de așteptat, prim-ministrul olandez Dick Schoof l-a susținut oficial pe Wopke Hoekstra, în prezent șeful UE pentru climă, să rămână în funcția de comisar al Olandei.
Cât despre Belgia, deocamdată niciun partid flamand nu pare interesat să ofere un comisar, relatează cotidianul belgian „De Standaard” – o situație care îmbunătățește șansele ca comisarul pentru justiție, Didier Reynders, al liberalilor francofoni, să-și păstreze funcția în Comisie.
Autor: Dan Alexe
