Marginalizați și discriminați: Obstacolele persoanelor cu dizabilități la angajarea în câmpul muncii
Persoanele cu dizabilități din Republica Moldova se confruntă în continuare cu discriminare și discurs de ură. Lansate din neatenție sau din rea voință, aceste retorici sunt tot mai evidente la angajarea în câmpul muncii. Marginalizarea, atitudinile discriminatorii și excluderea grupurilor minoritate sunt alimentate de mai mulți factori, inclusiv de discursul de ură, care este prezent practic zilnic în diferite contexte. Deși în ultimii ani au fost adoptate mai multe modificări legislative, rămân necesare intervenții structurate pentru a le asigura incluziunea socială și economică tuturor grupurilor minoritare, iar schimbarea atitudinii societății este un element cheie în acest proces.
În Republica Moldova persoanele cu dizabilități intelectuale se află printre cele mai discriminate și marginalizate, potrivit unor studii efectuate de organizațiile neguvernamentale. Cele mai multe probleme pe care le semnalează în procesul de incluziune socială țin de accesul la servicii medicale și locuri de muncă, precum și infrastructura deloc prietenoasă și accesibilă. La asociația „Motivație”, spune specialista în Relații Publice, Victoria Boțan, se adresează multe persoane tinere care se confruntă cu provocări la angajare din cauza stigmatizării. Deși percepția societății privind persoanele cu dizabilități s-a schimbat spre bine în ultimii ani, specialista firmă că, totuși, fiecare dintre noi poate contribui la asigurarea incluziunii.
„Unii angajatori când aud de dizabilitate sau de anumite diagnoze nu prea vor să angajeze aceste persoane, fiindcă au frica aceasta că starea lor de sănătate ar putea să se acutizeze chiar la locul de muncă și ei o să ducă răspundere. Noi știm că studiile de calitate reprezintă un pas totuși foarte important pentru tineri ca să aibă ulterior locul de muncă la care ei visează. Tinerii care se adresează la noi vin cu diferite necesități, cineva vrea muncă calificată, altcineva poate să se angajeze chiar și la nivel de contabil sau contabil-șef. De obicei, fiind angajată o persoană cu dizabilități sparge aceste stereotipuri că nu poate munci, că productivitatea ei va fi redusă. Tot ce trebuie să știe societatea, inclusiv angajatorii este că de fapt este foarte important să abordăm persoanele cu dizabilități de la egal la egal, să li se ofere totuși această șansă de a-și demonstra abilitățile ca și oricare persoană”, susține specialista.
În opinia Victoriei Boțan, autoritățile ar trebui să gândească o planificare bugetară strategică incluzivă.
„Bugetarea incluzivă înseamnă crearea condițiilor de acces pentru toate categoriile de cetățeni. Aceasta va schimba pe viitor modul de percepție, pentru că oamenii vor înceta să privească persoanele cu dizabilități cumva cu milă. Cândva am citit așa comparație copii bolnavi, cu referire la copiii cu dizabilități și copii tipici sau fără dizabilități. Cine a decis că copiii cu dizabilități sunt în mod automat bolnavi. Dizabilitatea nu este o boală. Trebuie să fim foarte atenți la terminologie și e important ca nu doar să nu se pună diferite bariere în formă de discriminare sau de utilizare a unui limbaj incorect, dar și să se ajute acolo unde chiar este nevoie”, a mai precizat Victoria Boțan.
În prezent, politicile statului sunt eficiente pentru combaterea discriminării și a discursurilor de ură, dar implementarea lor în practică necesită mai multe eforturi și resurse financiare, subliniază directoarea executivă a Alianței Organizațiilor pentru Persoane cu Dizabilități din Republica Moldova, Galina Climov. Pentru a asigura funcționalitatea cadrului de politici, specialista este de părere că accentele trebuie puse și pe campanii de sensibilizare cu scopul de a schimba atitudinile în societate, întrucât discriminarea și retoricile de ură persistă în continuare și sunt greu de depășit.
„În 2010 a fost ratificată Convenția ONU cu privire la drepturile persoanelor cu dizabilități. Cu toate că în fiecare domeniu sunt progrese semnificative cu privire la ajustarea cadrului legal cu privire la incluziunea socială, acest subiect oricum are nevoie de mai multă abordare și implicare. Dacă la nivel de documente de politici, lucrurile se văd că s-au schimbat, atunci la nivel de schimbare a atitudinii, fenomenul discriminării încă persistă. Cu regret, aspectele ce țin de comunicare, diseminarea informației și o prezentare obiectivă bazată pe dreptul persoanelor cu dizabilități, la noi deocamdată nu se întâmplă. Am vrea să credem că lucrurile se vor schimba mult mai repede, dar atitudinea, modul de gândire, este cel mai greu de schimbat, deoarece oamenii se gândesc că nu mă privește direct, nu am în preajma mea persoane cu dizabilități, nu se ciocnesc cu problema asta zi de zi, respectiv, rămân indiferenți față de aceste persoane”, a specificat Galina Climov.
Persoanele cu dizabilități își găsesc mai greu un loc de muncă, acesta fiind domeniul unde persistă în mod mai accentuat discriminarea și discursul de ură. După câteva tentative eșuate, Stanislav care se confruntă cu probleme de vorbire și de vedere a reușit să se angajeze în calitate de ușier. Aceasta datorită sprijinului asociației „Motivație”.
„Când am fost la un interviu, angajatorul a zis că a avut un exemplu negativ cu o persoană cu dizabilități, care s-a prezentat la serviciu servit. Și eu i-am spus să-mi permită mie să arăt ce pot face eu, pentru că nu suntem la fel, toți oamenii sunt diferiți. O dizabilitate fizică nu înseamnă o dizabilitate mintală, trebuie tuturor să li se ofere șansa să se afirme, căci toți suntem diferiți. De fapt, sunt mult persoane cu dizabilități care pot face mult mai multe lucruri, în limita posibilităților,” povestește Stanislav.
Dreptul la muncă a persoanelor cu dizabilități este garantat prin lege, care mai interzice discriminarea pe baza criteriului de sănătate, subliniază reprezentanta Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă, Oxana Dulghieri. Potrivit acesteia, în prezent sunt implementate câteva măsuri care facilitează integrarea persoanelor cu dizabilități pe piața muncii, printre care și servicii de angajare asistată. Datele Agenției relevă că de la începutul anului, 128 de persoane cu dizabilități au fost ajutate să obțină un loc de muncă.
„Conform legislației nu sunt discriminări sau nu se fac selecții când vine vorba despre angajarea persoanelor. Atunci când declară un loc de muncă angajatorii trebuie să menționeze că este special pentru persoanele cu dizabilități. Agenția Națională pentru Ocuparea Forței de Muncă are câteva măsuri care se implementează pentru această categorie de persoane. Este vorba despre angajarea asistată în cadrul căreia persoana cu dizabilitate dispune de un mentor care o ghidează pentru a fi integrată pe piața muncii. Vorbim și despre crearea sau adaptarea locurilor de muncă a persoanelor cu dizabilități și asta înseamnă o subvenție pentru angajatorul care creează sau adaptează locul de muncă pentru această persoană,” menționează Oxana Dulghieri.
Acest material a fost realizat în cadrul Campaniei Uniți împotriva crimelor motivate de prejudecată, realizată de Asociația Presei Independente (API) în parteneriat cu un grup de ONG-uri din domeniile drepturilor omului și justiție, cu sprijinul Millennium Partners. #UnițiÎmpotrivaCrimelorDeUră #MillenniumPartners
Autor: Cristina Prisacari
