În procesul negocierilor de aderare la UE, Republica Moldova ar trebui să solicite derogări temporare de la legislația UE, susține ex-negociatorul-șef al Poloniei pentru aderare la UE
În procesul negocierilor de aderare la UE, Republica Moldova ar trebui să solicite derogări temporare de la legislația UE, deoarece implementarea acquis-ului comunitar necesită foarte mulți bani și investițiile necesare vor trebui eșalonate pe mai mulți ani. Ce anume se negociază, care au fost cele mai importante provocări cu care s-a confruntat Polonia în procesul de aderare și cum au fost depășite, a relatat fostul negociator-șef pentru aderarea Poloniei la UE, Jan Truszczynski într-un interviu pentru Moldova 1.
„Noi am fost nevoiți să modificăm și să ajustăm 100 de mii de pagini de legi, iar voi veți trebui să faceți față la cerințe așternute pe aproximativ 200 de mii de pagini. Asta deoarece în ultimii 20 de ani, cadrul legislativ european a fost extins de două ori”.
Referindu-se la îngrijorările fermierilor că, odată cu aderarea la UE, ei vor fi nevoiți să-și vândă terenurile străinilor, Jan Truszczynski a menționat că această teamă era prezentă și în Polonia și politicienii polonezi au solicitat o perioadă mai lungă de tranziție.
„Liberalizarea completă a venit după 12 ani de la aderarea Poloniei la UE și în prezent condițiile sunt egale pentru toată lumea. Străinii pot cumpăra terenuri agricole în Polonia doar în baza unui permis individual, eliberat de către ministerul polonez de resort, lucru deloc ușor de obținut. Dacă doriți să cumpărați terenuri agricole, trebuie să îndepliniți același set de condiții care țin de educația agricolă, de angajamentul că veți trăi la ferma pe care vă propuneți să o procurați, că veți avea reședința fiscală în acea municipalitate a Poloniei.”
În altă ordine de idei, întrebat cum a reușit Polonia să obțină un echilibru între suveranitatea națională și obligațiile de membru al UE, Truszczynski a declarat că aceasta este o discuție zilnică de fapt, iar grupurile eurosceptice au existat în Polonia în toată perioada democrației recente.
„Cu cât ne apropiam mai mult de aderare, cu atât mai vizibili și mai vocali erau oponenții aderării Poloniei la UE. A existat multă demagogie, dar a existat și neîncredere justificată. Oamenii spuneau: Abia am obținut suveranitatea națională și urma o parte din ea să o pierdem din nou. În cazul aderării Poloniei la UE a fost necesar un efort substanțial de informare. Înainte de referendumul privind aderarea la UE, am creat un fel de birou de informare în fiecare dintre cele 2500 de municipalități poloneze, cu personal format din tineri, recent absolvenți, dotați cu tot felul de broșuri, pliante, adrese de internet, un computer și ne-am asigurat că fiecare gospodărie a primit în cutia poștală informații de bază despre ceea ce însemna UE”.
Menționăm că Polonia a depus cererea oficială de aderare la UE în 1994. Comisia Europeană a început procesul de examinare a cererii în 1996 pentru evaluarea gradului de compatibilitate a legislației naționale cu cea comunitară. În iulie 1997, Comisia Europeană a publicat așa-numita agendă-2000, recomandând lansarea negocierilor de aderare la UE a Poloniei și a altor câteva țări din Europa Centrală și de Est.
Negocierile oficiale au demarat la 31 martie 1998 și s-au încheiat în decembrie 2002, la summitul de la Copenhaga. La 16 aprilie, la Atena, a fost semnat Tratatul de aderare a Poloniei la UE, iar în iunie 2003, Polonia a organizat un referendum național, în care peste 77 la sută dintre alegători au susținut aderarea la UE, cu o prezență la vot de circa 59 la sută. La 1 mai 2004, Polonia a devenit oficial membră a UE.
