Corespondență // Comisia Europeană: Cum l-a învins Ursula von der Leyen pe Macron
Retragerea bruscă a lui Thierry Breton din funcția de comisar european nominalizat al Franței a generat îngrijorare în întreaga clasă politică franceză – și chiar în rândurile partidului președintelui Emmanuel Macron. Anunțul de luni, 16 septembrie, al demisiei precedentului comisar francez Thierry Breton a stârnit uimire. În realitate, soarta lui fusese pecetluită cu cel puțin zece zile înainte de către Emmanuel Macron și Ursula von der Leyen. Un joc de poker fără glorie care ilustrează slăbiciunea președintelui francez.
Macron a fost prea slab pentru a opri înlăturarea lui Breton
Emmanuel Macron și Ursula von der Leyen oferă Europei un spectacol trist din care nici Franța, nici Uniunea Europeană nu vor ieși mai puternice. Luni dimineață, Thierry Breton, comisarul european care trebuia să servească un nou mandat de cinci ani în cadrul Comisiei Europene, și-a prezentat demisia cu „efect imediat” președintei executivului european. Un anunț răsunător, iar Macron l-a numit rapid pe Stéphane Séjourné, șeful pentru scurt timp ministru al Afacerile externe în guvernul lui Gabriel Attal.
La Bruxelles, uimirea a fost totală: niciodată în istoria europeană o țară mare ca Franța nu și-a schimbat oamenii în ultimul moment, mai ales în cazul unui comisar european important în noul executiv. Această mișcare subliniază slăbiciunea lui Emmanuel Macron care nu mai stăpânește mai nimic, inclusiv într-unul dintre dosarele în care a dat dovadă de un know-how incontestabil în ultimii șapte ani: Europa.
Înlăturarea lui Breton, comisarul responsabil cu Piața Internă și Politica Industrială, a fost solicitată de mai multe ori de Ursula von der Leyen, care urăște acest personaj puternic care nu a ezitat să-și spună părerile și să o critice public pentru modul ei autoritar de guvernare. Așa afirmă și comisarul francez în scrisoarea sa de demisie: În urmă cu câteva zile, dumneata [Ursula von der Leyen] ai cerut Franței să-mi retragă numele – din motive personale pe care nu le-ai discutat niciodată direct cu mine – și ai oferit, în compensație, un portofoliu presupus mai influent pentru Franța în viitorul colegiu. Prin urmare, „în lumina acestor ultime evoluții, care demonstrează o guvernare îndoielnică, trebuie să trag concluzia că nu îmi mai pot exercita funcțiile în cadrul colegiului”, a scris Thierry Breton.
Circumstanțele politice s-au schimbat
Mai presus de toate, Franța nu a cedat niciodată unei cereri de acest fel din partea unui președinte al Comisiei, chiar și atunci când aceasta a fost justificată penal. Astfel, în 1999, luxemburghezul Jacques Santer, care conducea atunci executivul european, nu a putut să obțină de la Jacques Chirac și Lionel Jospin rechemarea lui Edith Cresson, fostă prim-ministru sub François Mitterrand și comisar pentru cercetare, acuzată de corupție, ceea ce a forțat întregul colegiu să demisioneze în bloc. Dar vremurile s-au schimbat, mai ales după dizolvarea eșuată a Adunării Naționale franceze. Emmanuel Macron se află într-o poziție de slăbiciune politică și Ursula von der Leyen o știe perfect: ea nu ar fi îndrăznit niciodată să se angajeze într-o astfel de negociere cu un guvern francez puternic.
De asemenea, este adevărat că revendicările lui Von der Leyen au coincis cu dorința lui Macron de a-și plasa oamenii și mai ales de a păstra pârghiile de influență la Bruxelles, mai ales că grupul Renew nu mai este la fel de puternic în Parlamentul European de după alegeri.
Pentru a ieși din asta cu capul sus, Macron ar fi putut desemna o femeie în numele egalității (maltratate) în cadrul executivului comunitar, ceea ce ar fi dat un oarecare panaș acestei cedări. Dar deghizarea laborioasă a capitulării lui Macron în fața lui von der Leyen și negarea acestuia a cuvântului dat nu rezistă analizei: într-adevăr, aceasta din urmă îi dictează ce dorește. Președinta Comisiei consideră acum Franța, aflată fără un guvern stabil de mult timp, ca pe o țară mijlocie care nu merită mai multă atenție. Este o ilustrare teribilă a slăbiciunii Franței. Ursula von der Leyen, care a arătat că nu ezită să scape de un comisar supărător, așa cum a demonstrat deja demiterea, în august 2020, a comisarului comercial irlandez, Phil Hogan, pentru un caz mărunt de încălcare a regulilor de izolare în pandemie, este acum scăpată de sub control. Cine va mai îndrăzni să se opună ei?
Autor: Dan Alexe
