INTERVIU cu Larisa Iordache, specialist principal în Departamentul cooperare internațională, USM: „Am revenit în R. Moldova după 18 ani de emigrare în Canada”
Larisa Iordache este absolventă a Universității din Tiraspol. În anul 2006 a decis să plece cu familia peste hotare, cauza fiind instabilitatea politică din țară, corupția și lipsa unui viitor promițător. „Situația politică din țară era defectuoasă. Drumul spre democrație devenea tot mai anevoios”, spune ea, amintindu-și de acei ani de tranziție, care i-au determinat pe sute de moldoveni, absolvenți ai universităților din Republica Moldova, cu diplome obținute prin muncă asiduă și calificări profesionale, să ia calea pribegiei. După aproape 20 de ani, Larisa Iordache a revenit în Republica Moldova, convinsă că țara își conturează tot mai mult democrația, iar aspirațiile vectorului European prind rădăcini.
Ai revenit în Moldova, după aproape două decenii de emigrare în Canada. Cum era Republica Moldova până a pleca și care au fost motivele pentru care ai părăsit țara?
Voiam o schimbare de conținut, dar timpurile bune încetineau să vină. Perioadele interminabile de tranziție prin care trecea R. Moldova erau fără sfârșit. Calea spre democrație, economie de piață echitabilă era anevoioasă. Corupția, instabilitatea politică au fost factorii care m-au determinat pe mine, dar și pe mulți colegi de-ai mei, cu studii superioare, familii de intelectuali, să părăsească baștina.
Nici oportunitățile de angajare în câmpul muncii, nici calitatea educației nu erau la nivelul așteptărilor. Voiam cunoștințe solide pe domeniul în care activam și experiența profesională mai vastă mi-aș fi dorit, dar nu aveam de unde le lua. Absolvisem facultatea de geografie și biologie, Universitatea din Tiraspol, aveam și un master în genetică, dar nu mă regăseam, din cauza tensiunilor politice care, știm bine, au culminat cu revolta tinerilor din aprilie 2009.
Viitorul îmi era ca o plasă de păianjen, incert și fără succes. Acum, când privesc în urmă, de la distanța de aproape 20 de ani, realizez cât de mult a progresat Republica Moldova. În anul 2004 am luat decizia în favoarea Canadei, iar în 2006 eram deja la Montreal.
Mulți moldoveni au părăsit țara după 1989. Unii au ales să meargă în Europa, alții - și mai departe, în America sau Canada. Crizele continue din Republica Moldova i-au determinat pe intelectuali să aleagă între a trăi în sărăcie sau să-și construiască o viață nouă departe de casă, cu riscul de a se despărți de familie pe perioade lungi. De ce ai ales Canada?
Eram sigură că țara care mă va găzdui aproape două decenii îmi va oferi șanse mari ca să-mi realizez visele. Prin anul 2004, Canada era cea mai ofertantă țară pentru intelectuali. Programele de emigrare păreau credibile. Am aplicat, îndeplinind toate cerințele destul de complicate pe atunci. Am așteptat un an și jumătate răspunsul. Când ne-au anunțat că suntem acceptați, eu și soțul n-am ezitat. Odată ajunși acolo (în provincia Quebec), am obținut dreptul la muncă, la proprietate și alte drepturi, cu excepția dreptului la vot. După trei ani, având rezidența permanentă legală, eu și soțul am obținut și dreptul de a aplica la cetățenia canadiană. Am ales Canada pentru cotele înalte în ce privește calitatea vieții, serviciile sociale, stabilitatea politică. Canada este un loc al oportunităților și realizărilor profesionale.
În țările capitaliste multe lucruri arată diferit decât în țările socialiste. Ce diferențe ai observat între cele două țări – Republica Moldova și Canada?
Canada nu poate fi considerată o țară a șocurilor. Oamenii sunt educați și empatici. Cea mai dificilă perioadă mi s-a părut cea legată de pandemie, care, de fapt, a adus cu sine și un val exagerat de prețuri ridicate la imobile, produse alimentare și altele. Chiar dacă salariul mediu a crescut în ultimii ani, totuși, nu întotdeauna au fost în ritm cu inflația. Cât privește sistemul medical, aș menționa un contrast între ceea ce știam și văzusem acasă, în Republica Moldova, și realitatea din Canada.
Sistemul medical canadian funcționează pe model de asigurare publică, care acoperă serviciile medicale esențiale. Serviciile dentare, spre exemplu, sunt foarte costisitoare. De asemenea, este foarte important să fii înregistrat la un medic de familie, dar și pentru acesta trebuie să aștepți cam în jur de jumătate de an. În cazul când nu ești înregistrat la un medic de familie, în situații dificile de sănătate, trebuie să apelezi la Spitalul de urgență care, regretabil, îți acordă primul ajutor chiar și după 8 ore de așteptare. În general, cetățenii canadieni, au învățat să se conformeze regulilor și pe ei nu-i șochează faptul că stau ore în șir în sala de așteptare la Spitalul de Urgență. Modul de viață sănătos este foarte mult promovat. Serile, după muncă, dar și în week-end, ei petrec câteva ore în sălile de sport. Sportul a devenit pentru canadieni un model de viață.
Canada este un exemplu de democrație și un stat foarte evoluat și bogat. Care sunt punctele forte ale acestui stat și oportunitățile pe care le oferă emigrantului?
Pe cât de ofertantă este Canada, pe atât de mult trebuie să muncești ca să obții rezultate. Nimic nu ți se dă pe gratis. Oportunitățile merg mână în mână cu provocările. Ca să trăiești în acel paradis, la care unii visează, trebuie să muncești ca un titan. Reușește cel care are curaj să muncească ore în plus, care își crește valoarea și prin studii, seminare de perfecționare și disciplină. Personal, am avut mai multe oferte de muncă, dar am ales ce mi s-a părut relevant pentru mine.
Decizia de a reveni în Republica Moldova a fost promptă sau de lungă durată?
Eram întotdeauna cu gândul acasă. Cu cât ești mai departe de casă, cu atât dorul este mai mare. Decizia de a reveni în Republica Moldova a fost luată într-o zi, dar s-a copt pe parcursul anilor. Și acasă lucrurile au evoluat mult în țara noastră de la 1989 încoace. Noi, migranții, privim de la distanță evoluția evenimentelor politice. În ultimii ani, am observat că lumea parcă s-a uniformizat – nu e chiar atât de mare decalajul între Est și Vest. Republica Moldova își capătă aspectul de țară vestică încet, dar sigur. Multe reforme noi au fost implementate. Drumul european devine tot mai solid, se observă îmbunătățiri în sistemul educației și al sănătății, tinerii se implică în viața politică și civică a țării, deci țara are viitor.
Experiența, cunoștințele și bagajul de informație acumulate în aproape 20 de ani în Canada cum pot fi implementate aici? Ce practici bune, în domeniul în care activezi, crezi că pot îmbunătăți sistemul?
La nici o luna de la revenire, am fost angajată în calitate de specialist principal în Departamentul cooperare internațională, oficiul studenți străini, USM. Am experiența muncii în instituții de învățământ, deoarece până a emigra în Canada am lucrat profesoară de geografie. Și în Canada am activat o perioadă într-o școală.
Sigur că sunt multe diferențe între cele două sisteme de educație, dar Republica Moldova are șansa să se ralieze conform standardelor europene. Vă aduc un exemplu: am fost marcată de cultura organizațională în instituțiile canadiene. Un set de valori, norme și comportamente stau la baza bunei funcționări în instituții. Am fost impresionată și de modul de comunicare a angajaților, stiluri de conducere, munca în echipă, modul în care canadienii abordează problemele și conflictele. Cu părere de rău, Republica Moldova mai are mult de muncit că să ajungă la standarde de calitate pe acest domeniu.
Vă mulțumesc!
Autor: Ludmila Alexei
