Cum hainele second-hand ale Europei distrug România: raport OCCRP
România pare să fi devenit o groapă de gunoi pentru hainele vechi donate de cetățeni ai țărilor occidentale. Este ceea ce rezultă din ultimul raport al OCCPR (Organized Crime and Corruption Reporting Project), o rețea globală de jurnaliști specializați în anchetarea criminalității organizate și a corupției. Până și autoritățile române de mediu spun că țara devine o groapă de gunoi pentru hainele uzate venite din occident și etichetate ca îmbrăcăminte de mâna a doua.
În România, costurile de depozitare a deșeurilor sunt de 10 ori mai mici decât în țările din Europa de Vest. Diferența enormă ar putea transforma România în groapa de gunoi a Europei, susțin procurorii care investighează acest fenomen.
Un raport confidențial din 2022 al Ministerului român de Interne, obținut de RISE Project din România, constata deja că în majoritatea statelor membre UE și în Marea Britanie, prețul de depozitare este de aproximativ 500 de euro/tonă, de zece ori mai mult decât în România. Costurile ridicate de mediu impuse de unele state sau cele cauzate de operațiunile de reciclare/recuperare, unde nivelul salarial crește mult nivelul cheltuielilor, determină, în anumite cazuri, o rentabilitate mai mare prin comerțul ilegal cu deșeuri.
OCCRP a urmărit un lanț de aprovizionare cu textile uzate de la o companie cu sediul în Germania, care spune că colectează haine second-hand din motive de mediu, până în România, unde inspectorii de mediu au descoperit că marfa era murdară, pătată și nu era sortată corespunzător.
Traficul de deșeuri a intrat și în vizorul Serviciul Român de Informații care, într-un raport din 2020, a atras atenția că fenomenul este conectat cu spălarea banilor și repatrierea fondurilor.
Rapoartele Gărzii de Mediu estimează că în România există în jur de 3000 de depozite și magazine unde se vând produse second hand, care provin din țările vest-europene și nu numai. Deșeurile textile importate sunt vândute ca atare, fără a fi sortate, curățate și dezinfectate așa cum prevede legea. O bombă ecologică și biologică, sunt de părere inspectorii de mediu.
Potrivit celor de la mediu, în fiecare săptămână intră în România între 50 și 100 de camioane pline cu așa-numite produse second hand. Altfel zis, între 2800 și 5600 de tone de produse care sunt aduse lunar în România din peste 20 de țări europene și de peste ocean. Doar o parte din aceste importuri este verificată. Pentru majoritatea produselor trasabilitatea e aproape imposibil de realizat.
Unele zone din România sunt puternic afectate de depozitarea ilegală a deșeurilor textile. Cursurile de apă sunt sufocate de hainele deteriorate care nu pot fi vândute pentru că sunt murdare, rupte și deteriorate. Sute de tone ajung și-n gropile de gunoi, deși în România este ilegală depozitarea deșeurilor din import. În unele comunități sărace deșeurile textile sunt folosite pentru încălzirea caselor iarna.
Și, în sfârșit, statul român nu are registru al firmelor care importă produse second hand, pentru a ține sub control fenomenul importului de deșeuri disimulate ca fiind produse second hand.
În era modei efemere, hainele ieftine sunt produse, cumpărate și eliminate într-un ritm din ce în ce mai rapid, dar puțini se întreabă unde sfârșesc ele și cum cantități mari de deșeuri textile trec fără urmărire peste frontiere și, ca în cazul României, ajung pe câmpuri și în râuri.
Tot în această eră a modei efemere, hainele ieftine sunt produse, cumpărate și eliminate într-un ritm din ce în ce mai rapid. În țările europene mai bogate, coșurile de colectare de pe stradă pentru hainele uzate sunt adesea acoperite cu sloganuri care fac bine, cum ar fi: „Alăturați-vă, de dragul mediului!” Implicația fiind că hainele puse în aceste pubele vor fi donate pentru o cauză demnă.
Dar realitatea nu este întotdeauna la fel de frumoasă - sau la fel de verde. Adesea, hainele de cea mai înaltă calitate colectate în coșurile de donații sunt revândute la nivel local, dar articolele de calitate inferioară, inclusiv o cantitate semnificativă de piese murdare, rupte sau inutilizabile, sunt exportate în Europa de Est sau în țările în curs de dezvoltare din Africa.
Națiunile primitoare ajung adesea cu cantități mari de îmbrăcăminte inutilizabilă care în cele din urmă sunt aruncate sau arse. Numit „colonialismul deșeurilor”, acest transfer de deșeuri textile din țările bogate în țările sărace – adesea sub pretextul filantropiei – a fost bine documentat în țări precum Ghana , Kenya și Chile , care importă volume mari de îmbrăcăminte uzată din Europa.
Dar se cunosc mai puține despre fluxul de textile uzate în interiorul Uniunii Europene însăși.
O investigație a OCCRP și a partenerului său român RISE oferă o perspectivă asupra modului în care comerțul bine intenționat se întoarce adesea, cu o legislație inegală și o supraveghere slabă care creează canale pentru ca cantități mari de deșeuri textile să treacă fără urmărire peste frontiere și, în cazul României, ajung în câmpuri și râuri.
Hainele vechi sunt uneori aruncate în râul Jiu din sudul României. Valea Jiului este un adevărat “hub” pentru companiile care importă haine second-hand în România. Majoritatea hainelor produse astăzi sunt în mare parte din materiale sintetice, ceea ce înseamnă că articolele aruncate sunt efectiv o formă de poluare cu plastic care poate contamina solul și căile navigabile.
Pe măsură ce giganții fast-fashion produc haine din ce în ce mai ieftine, tot mai mulți oameni le cumpără și le aruncă. Consumul de îmbrăcăminte pe cap de locuitor în UE a crescut cu aproximativ 20% între 2003 și 2018. Ca răspuns, UE a încercat să reducă deșeurile de îmbrăcăminte prin încurajarea reutilizării. În prezent, o medie de 38 la sută din îmbrăcămintea uzată din UE este colectată pentru reutilizare și reciclare, dar începând de anul viitor, toate statele membre vor fi obligate să colecteze textilele uzate separat de alte gunoi, ceea ce ar trebui să crească semnificativ această cifră.
Dar soarta a ceea ce este donat este adesea neclară. Potrivit Spațiului Economic European, aproximativ 10% din hainele donate sunt revândute local în aceeași țară, în timp ce alte 10% sunt vândute în alte țări UE, iar restul pleacă în străinătate, în principal în Africa și Asia.
Multe dintre țările baltice și din Europa de Est care importă îmbrăcăminte uzată din statele membre occidentale sunt, de asemenea, mari exportatori, ceea ce înseamnă că, după ce sortează cele mai bune articole, restul este trimis mai departe către cumpărători din afara UE. România, însă, este în principal un client final al lanțului, importând zeci de mii de tone de îmbrăcăminte uzată anual și exportând doar o mică parte.
Potrivit bazei de date Comtrade a ONU, o medie de 58.000 de tone de îmbrăcăminte uzată au fost transportate anual în România între 2020 și 2023. Cel mai important furnizor în această perioadă a fost Germania, care este unul dintre cei mai importanți exportatori mondiali de îmbrăcăminte uzată și a reprezentat aproximativ 50% din importurile României în ultimii patru ani.
Deși nu există cifre precise cu privire la câte dintre aceste transporturi primite nu îndeplinesc standardele românești (care impun ca textilele primite să fie igienizate și sortate astfel încât să nu conțină articole netextile), datele și documentele obținute de RISE arată că poliția de frontieră au oprit camioanele care transportau ceea ce era considerat a fi deșeuri textile ilegale aproape lunar între 2021 și 2023, majoritatea provenind din țări UE precum Germania, Austria și Olanda.
Există o rațiune economică puternică pentru trimiterea unor astfel de transporturi către țări mai sărace din UE, precum România. În Germania, costul eliminării deșeurilor variază de la 200 la 300 de euro pe tonă – de aproximativ 10 ori mai mare decât costul efectuării acesteia în România, potrivit unui raport intern din 2022 al Ministerului Afacerilor Interne al României.
Pe partea românească există și avantaje financiare. Achiziționarea unor transporturi mari de textile „ mixte ” este foarte ieftină, iar un mic procent din aceste textile pot fi recuperate și vândute în magazine second-hand.
Când firmele trebuie să se ocupe de hainele prea murdare pentru a fi vândute, le descarcă în cele mai sărace comunități ale României.
Autor: Dan Alexe
