„Cinci minute de securitate”: De ce Rusia nu își dorește aderarea țărilor ex-sovietice la NATO? Răspunsul expertului
Odată cu invadarea nejustificată a Ucrainei, Vladimir Putin a obținut exact ceea ce nu-și dorea niciodată: o apropiere a Alianței Nord-Atlantice de hotarele sale prin acceptarea în componența blocului militaro-politic a Finlandei, în 2023, și a Suediei, în 2024. Aceste țări au avut o neutralitate de sute de ani, dar când au văzut că Rusia a început războiul sângeros în Ucraina, au decis să adere la NATO. Atenție! „Au decis”, dar „nu au fost obligate” de nimeni să facă acest pas. Despre frica Rusiei de NATO și acceptarea Alianței Nord-Atlantice de a primi țări în componența sa ne-a întrebat și unul dintre cetățeni în cadrul rubricii „Cinci minute de securitate”.
ÎNTREBARE: De ce Rusia nu vrea ca țările ex-sovietice să fie membre ale NATO și de ce le-ar trebui americanilor să accepte în NATO țări ex-sovietice?
RĂSPUNSUL directorului Institutului Cercetări Juridice, Politice și Sociologice al USM, Victor Juc:
„Federația Rusă nu dorește ca fostele republici din spațiul sovietic să devină parte a Alianței Nord-Atlantice, pentru că luptă pentru fiecare bucată de pământ, iar statele din fosta Uniune Sovietică fac parte din zona de interes geostrategic al Federației Ruse. Vedem că Federația Rusă, pe de o parte, nu poate să asigure eficient, prin sistemele sale de apărare colectivă, securitatea statelor din fosta Uniune Sovietică, cum ar fi, de exemplu, Armenia, care a fost practic lăsată de una singură în conflictul pentru Karabahul de Munte cu Azerbaidjan. Pe de altă parte, ea însăși este un agresor atunci când a atacat Ucraina. Referitor la Statele Unite, situația nu este chiar așa cum se spune, că ar avea nevoie de statele post-sovietice. Din contră, Statele Unite au pus condiții mult mai dure pentru ca statele membre să-și onoreze anumite obligații, inclusiv de ordin financiar, deoarece Statele Unite și-au schimbat optica de politică externă. Prioritățile strategice fiind îndreptate nu spre Europa sau Oceanul Atlantic, ci spre regiunea indo-pacifică, în conflictul cu China. Statele Unite practic nu au nevoie de statele post-sovietice, deoarece acestea, poate cu excepția Georgiei, nu pot propune nimic la capitolul consolidarea capacităților de apărare colectivă. Georgia este importantă pentru că dispune, în prezent, de portul Batumi, un punct strategic pe Marea Neagră în flancul estic, alte state nu pot propune nimic, inclusiv Republica Moldova. Atât Statele Unite, în particular, cât și Alianța Nord-Atlantică, în general, au declarat că apreciază statutul de neutralitate al RM, iar relațiile de cooperare între părți depind de cât își dorește RM, iar în Republica Moldova, după cum înțelegeți, populația se pronunță pentru statutul de neutralitate”.
Victor Juc a reamintit că relațiile dintre Republica Moldova și NATO vor fi întărite din 2025 printr-un nou document de colaborare, adică un plan individual adaptat la noile realități, dar care va respecta principiul „cât dorește Republica Moldova, atât i se va oferi ca unui stat non-NATO.
„Prin urmare, Statele Unite nu-și propun de a-și extinde Alianța Nord-Atlantică pe contul arealului post-sovietic, și vedem câte necazuri au avut și continuă să aibă Georgia și Ucraina care la Summitul de la București din 2008 au solicitat o foaie de parcurs pentru a realiza integrarea euroatlantică, nu au primit această foaie și nu a trecut mult timp ca mai întâi Georgia, apoi Ucraina să fie atacate de Federația Rusă și să fie dezmembrate din punct de vedere teritorial. Totuși, NATO, orice s-ar spune, este cea mai eficientă instituție internațională de cooperare multilaterală menită să asigure securitatea și cooperarea colectivă. Statele post-sovietice, subliniez, sunt foarte vulnerabile, și Republica Moldova și Armenia, și Georgia, și Ucraina, chiar și Azerbaidjanul, deci dacă s-ar pune o problemă ar fi doar o colaborare mai strânsă, nimic mai mult”.
În concluzie: Extinderea NATO este percepută de Rusia ca o amenințare directă la adresa securității sale, limitându-i opțiunile strategice și reducându-i influența în regiune. Acceptarea țărilor ex-sovietice în alianță ar putea diminua puterea Moscovei și o expune influențelor occidentale. Rusia se teme de pierderea acestor țări, considerate parte integrantă a identității sale naționale și istorice, iar extinderea NATO este văzută ca o formă de colonizare culturală sau ideologică.
Extinderea NATO contribuie la stabilizarea regiunii, promovând democrația și reformele economice. NATO nu impune nicio țară să intre în blocul militaro-politic, dar țările care doresc o umbrelă de securitate solicită să-și unească forțele pentru a fi mai puternice și pregătite să facă față unui eventual atac. Noile state membre beneficiază de securitate, ceea ce le ajută să își consolideze instituțiile și economiile.
