Corespondență Dan Alexe // Franța nu mai are guvern: de cât timp dispune Macron pentru a numi un nou prim-ministru?
Franța a inventat curentul filozofic numit «Existențialism», iar un vot existențial a avut loc ieri seară, 4 decembrie, în Adunarea Națională franceză, ducând la căderea guvernului lui Michel Barnier — aliat al președintelui Emmanuel Macron.
A doua cea mai mare economie a blocului comunitar și cea mai importantă putere militară a Europei continentale se clatină acum deasupra unei prăpastii politice.
Guvernul lui Michel Barnier a fost înlăturat printr-un vot de cenzură, după ce nu a reușit să o convingă pe Marine Le Pen și partidul ei Rassemblement National de extrema-dreaptă (aliat pentru asta cu blocul de stânga) să semneze un buget substanțial redus, pentru a aduce finanțele Franței la un nivel suportabil. Consecințele pentru UE în ansamblu ar putea fi serioase.
Fiind înlăturat la numai cincizeci și șapte de zile după ce a devenit prim-ministru, fostul comisar european și negociator pentru Brexit Michel Barnier este primul șef de guvern care a fost demis în Franța din 1962 încoace, iar guvernul său — cel mai scurt din 1958.
Cu o seară înainte, Barnier făcuse o ultimă încercare de a curta extrema dreaptă la televizor, cerând parlamentarilor „să dea dovadă de responsabilitate”.
Aliații parlamentari ai lui Emmanuel Macron încercaseră să rețină votul până când președintele avea să se întoarcă acasă din călătoria sa în Arabia Saudită. Vorbind marți de acolo, Macron încă insista că el nu crede că guvernul se va prăbuși - și încercase să atenueze temerile că asta ar putea face ravagii în zona euro din cauza amplorii datoriilor Franței.
Macron a respins categoric cererile de a demisiona venite din întreg spectrul politic. Dar tocmai asta – scalpul lui Macron, nu doar al lui Barnier – era ceea ce probabil doreau Le Pen și șeful stângii extreme Jean-Luc Mélenchon.
Constituția franceză nu impune nicio limită de timp șefului statului pentru a alege un nou prim-ministru: pentru Macron – al șaselea în șapte ani. Dar dezbaterea bugetară l-ar putea obliga să accelereze lucrurile.
Plutește apoi întrebarea dacă Macron poate sau nu convinge destui deputați să susțină un nou prim-ministru. Franța nu poate organiza noi alegeri parlamentare până în iunie 2025 cel mai devreme.
Macron se regăsește acum mai nepopular ca niciodată. Franța, în loc să-și mențină rangul de a doua cea mai mare economie a Europei și cea mai importantă putere militară se îndreaptă acum spre o perioadă prelungită de instabilitate și noi alegeri... practic ca Bulgaria, care este pe cale să țină alegeri pentru a opta oară în patru ani.
