Corespondență Dan Alexe // Care este stadiul sancțiunilor UE impuse Rusiei
După ce Comisia Europeană a prezentat 27 de state membre UE, pe 22 noiembrie, o nouă propunere de pachet de sancțiuni pentru Rusia - a 15-a rundă de la invazia la scară largă de acum aproape trei ani, se poate face un bilanț al sancțiunilor UE impuse Rusiei.
Lista sancțiunilor europene impuse Rusiei este foarte lungă și nu se suprapune exact peste cea a Statelor Unite. Cu totul, peste 2.300 de persoane și entități sunt vizate cu înghețarea activelor și interzicerea vizelor pentru subminarea integrității teritoriale a Ucrainei.
Este vorba în mare parte de companii rusești, dar și de unele din China, Iran, India, Thailanda și Emiratele Arabe Unite și două entități sârbe care ajută Moscova să eludeze sancțiunile.
Apoi, există un număr substanțial de nave incluse pe lista neagră, nave despre care Bruxelles-ul consideră că fac parte din flota din umbră a Rusiei - adică nave cu proprietate neclară folosite în principal pentru a eluda sancțiunile internaționale deja convenite asupra petrolului și produselor petroliere rusești.
Cel mai interesant aspect al pachetului de sancțiuni îl reprezintă propunerile de înghețare a activelor și interzicerea vizelor.
Pe listă se află și un cetățean al UE, omul de afaceri olandez Niels Trost, care este vizat deoarece se crede că companiile sale tranzacționau țiței rusesc peste plafonul de preț al petrolului impus de G7, eludând astfel sancțiunile împotriva Kremlinului.
Este rar ca UE să-și țintească propriii cetățeni. S-a mai întâmplat când Jozef Hambalek, cetățean slovac și șeful clubului de motociclism naționalist rus Night Wolves din Europa, a fost sancționat în 2022, deși ulterior a fost radiat.
În astfel de cazuri se aplică înghețarea activelor, dar nu și interdicția vizelor, deoarece cei vizați, evident, nu au nevoie de viză pentru a trăi sau a-și vizita propria lor țară.
Emiterea de sancțiuni nu este cel mai dificil lucru. Ele mai trebuie și respectate. Dar UE nu are, cum au Statele Unite, o singură administrație care să investigheze posibilele încălcări. Rămâne la latitudinea fiecărui stat membru să aplice sancțiunile, o țară ca Ungaria, de pildă, neaplicând niciun fel de sancțiune.
De altfel, Ungaria, cea mai „sceptică” țară în privința sancțiunilor, a preluat președinția rotativă a Consiliului Uniunii Europene în iulie, iar sentimentul general la Bruxelles a fost că nu mai avea rost să se caute a se obține ceva substanțial prin sancțiuni.
În orice caz, la Bruxelles există puțină dorință colectivă de a adânci sancțiunile, de exemplu, țintind industriile nucleare sau gaziere din Rusia.
