„Cinci minute de securitate”// Expert: Când vorbim de neutralitate, să ne uităm la întreaga istorie a R. Moldova, pentru a înțelege cine sunt adevărații agresori
La Chișinău, propaganda rusă a susținut constant ideea că neutralitatea, consacrată în Constituție, garantează securitatea statului. Cu toate acestea, exemplul Finlandei și al Suediei, care, simțind amenințarea în creștere din partea Rusiei, au renunțat la neutralitate și au cerut aderarea la NATO, contrazice acest argument. În Republica Moldova, acest narativ rusesc rămâne încă influent, aspect vizibil și în discuțiile cu cetățenii.
ÎNTREBARE: Eu nu vreau ca Republica Moldova să fie parte a NATO. Americanul să stea la casa lui, rusul la casa lui, iar țara noastră să rămână neutră. Vedem că pe timpul unor politicieni prezența NATO este mai activă în țara noastră. Până la urmă, nu înțeleg cine trebuie să decidă dacă vrem în NATO, oamenii sau politicienii?
Analistul politic de la București, Mihai Isac, a răspuns: „În primul rând, nimeni nu forțează Republica Moldova să intre în NATO. Liderii statelor NATO au spus în mod clar că această colaborare dintre NATO și Republica Moldova se va realiza conform legislației naționale a Republicii Moldova și a solicitărilor venite din partea autorităților Republicii Moldova. Și este adevărat, dacă ar fi cazul ca și americanul să stea la casa lui și rusul să stea la casa lui, atunci ar trebui ca cele câteva mii de soldați ruși din contingentul militar ilegal de ocupație din estul țării să plece acasă și Federația Rusă să își respecte angajamentele luate anterior privind retragerea acestor soldați și distrugerea depozitului de muniții din regiune, dar vedem că acest lucru nu se întâmplă. Remilitarizarea politicii externe a Federației Ruse este o amenințare constantă pentru Republica Moldova și pentru alte state, iar statutul de neutralitate al Republicii Moldova nu poate fi schimbat decât prin voința electoratului din RM, dar acest statut de neutralitate nu trebuie să fie o piedică într-o mai bună colaborare cu partenerii Republicii Moldova. Sunt state care sunt neutre și colaborează cu NATO conform legislației naționale, dar în acest moment, acest statut de neutralitate al Republicii Moldova este o piatră de moară de fapt pentru Republica Moldova și a fost folosit ca o scuză de către forțele politice pro-ruse pentru a nu consolida Armata Națională a Republicii Moldova. Vedem în acest mod cum această retorică care ar susține această pseudo-neutralitate, dar fără a face referire la adevăratul agresor din regiune, și anume Federația Rusă, care de decenii ocupă în mod ilegal mii de kilometri pătrați din teritoriul Republicii Moldova, împiedică libera circulație între membrii familiilor între cele două maluri ale Nistrului”.
Pentru a distinge între prieteni și dușmani, ar trebui să analizăm cele trei decenii de independență ale Republicii Moldova și să înțelegem că un stat care respectă țara noastră va respecta și neutralitatea acesteia, fără a avea prezență ilegală pe teritoriul său. Federația Rusă este menționată ca un exemplu negativ, a subliniat Mihai Isac.
„Această armată de ocupație a forțat zeci de mii de cetățeni ai Republicii Moldova să devină refugiați interni ai Republicii Moldova, pentru că au fost obligați să-și părăsească localitățile de baștină. Deci, atunci când vorbim de neutralitate și de adevărații prieteni ai Republicii Moldova, ar trebui să ne uităm foarte bine la ultimii 30 de ani și la întreaga istorie a Republicii Moldova pentru a înțelege cine sunt adevărații agresori și care sunt prietenii adevărați ai Republicii Moldova, cei care doresc ca Republica Moldova să fie un stat capabil să satisfacă nevoile propriei populații. Desigur, vedem cum Federația Rusă folosește în mod deliberat elemente criminale împotriva Republicii Moldova, și aici ne referim nu numai la oligarhii fugari, ci și la diferite cazuri de spionaj în care oficiali ruși, diplomați ruși au recrutat cetățeni din Republica Moldova pentru a fi folosiți în acte de spionaj în interiorul Republicii Moldova sau în afară, după cum au fost cazurile de folosire a unor cetățeni pentru înscenarea unor atacuri antisemite în Franța. Aceste acțiuni pun în pericol relațiile dintre Republica Moldova și acele state și, desigur, imaginea cetățenilor moldoveni în acele state”.
Așadar, aderarea la NATO este o decizie strategică majoră, determinată de liderii politici ai unei țări, care trebuie să consulte opinia publică și să ia în considerare dorințele cetățenilor. De obicei, aceste hotărâri sunt precedate de dezbateri publice, consultări și uneori referendumuri, care permit cetățenilor să-și exprime opinia. În final, liderii sunt obligați să acționeze în interesul național, asigurând securitatea și bunăstarea populației. Astfel, este esențial ca vocea cetățenilor să fie recunoscută și integrată în acest tip de decizii.
La Chișinău, liderii afirmă că Republica Moldova nu va adera la NATO atâta timp cât populația nu își exprimă această dorință. Conform unui sondaj WatchDog, la un eventual referendum, 52,6% dintre moldoveni ar vota împotriva aderării la NATO, 33,5% ar fi în favoare, iar 8,1% rămân indeciși.
Urmărește ediția „Cinci minute de securitate” - AICI.
