Politic

INTERVIU cu Oleg Serebrian, vicepremierul pentru reintegrare: Rusia începe să renunțe la regiunea transnistreană (VIDEO)

Gazoductul transbalcanic este singura rută viabilă pe care gazele rusești pot ajunge în regiunea transnistreană, din 1 ianuarie, a declarat vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian, în cadrul emisiunii „La 360 de grade”, de la Radio Moldova. Chișinăul este pregătit să intervină în cazul unei crize umanitare provocate de o eventuală întrerupere a livrărilor, însă Tiraspolul nu va beneficia de gaz gratuit, ci va trebui să achite costurile, la fel ca malul drept al Nistrului. În schimb, autoritățile de la Chișinău vor oferi sprijin locuitorilor din stânga Nistrului, prin generatoare, combustibil, alimente și medicamente, inclusiv pentru școlile cu predare în limba română. Ce se va întâmpla după 1 ianuarie și cine va suporta costurile pentru livrarea gazelor naturale în regiunea transnistreană? Răspunsurile le aflați din interviul realizat de Cristina Popescu cu vicepremierul pentru Reintegrare, Oleg Serebrian.

În Republica Moldova a intrat în vigoare starea de urgență. Care sunt măsurile concrete pe care urmează să le întreprindă Guvernul în această perioadă pentru a gestiona situația, în special din regiunea transnistreană?

Sigur că regiunea transnistreană riscă să fie cea mai afectată, în cazul unei crize energetice, din varii motive. Am discutat deja cu parteneri externi, organizații guvernamentale internaționale, organizații neguvernamentale internaționale, misiuni diplomatice, Uniunea Europeană, desigur, care ar putea să fie necesitățile pentru populația, pentru cetățenii noștri din regiunea transnistreană. Sigur că așteptăm mai multă deschidere nu doar pe rețelele de socializare și în declarații publice din partea Tiraspolului. Așteptăm date concrete, pentru că în momentul de față, încă foarte multe lucruri sunt, să spun așa, la nivelul estimărilor.

De ce ar fi nevoie? Sigur că noi vom ajusta în cazul în care criza se va declanșa. Într-adevăr, ea nu va fi provocată instant, adică nu se va întâmpla într-o oră, într-o zi. Va fi un declin relativ lent de câteva săptămâni, pentru că în regiune mai sunt rezerve de cărbune, mai poate fi oferit gaz natural pentru producerea electricității. Plus că este și centrala hidroelectrică de la Dubăsari, care poate acoperi o parte o parte din necesarul de electricitate în zonă. Deci, nu va fi o calamitate, să zic așa, imediată. În felul acesta ne vom putea ajusta ajutoarele, reacțiile în timp, dar trebuie să fim pregătiți și pentru, cum am spus de mai multe ori, scenarii proaste. Și în acest sens, starea de urgență ne ajută, pentru că putem interveni pe mai multe unghiuri: mărfurile care sunt aduse, ajutoarele, spre exemplu, alimente, medicamente sau combustibil, generatoare, și așa mai departe, care pot trece într-un regim preferențial spre regiune. Deci, crearea acestor coridoare verzi, în așa fel încât lumea să fie ajutată.

Sigur că noi am dori ca cetățenii să fie ajutați pe loc, să nu creăm premise pentru deplasări de populație, mișcări de pe malul drept pe malul pe malul stâng. Cum am spus și cu alte ocazii, noi examinăm posibilitatea ca anumite categorii de cetățeni foarte vulnerabili din partea stângă a Nistrului, în primul rând cei aflați în terapie intensivă sau, mă rog, copii, persoane cu handicap (copii, mă refer la cei din azil. La ei mai există aziluri de copii), să fie preluați în partea dreaptă și asistați.

Pe 10 decembrie, Vadim Krasnoselski a declarat stare de urgență economică în regiunea transnistreană. Dumneavoastră ați înțeles de ce a fost declarată stare de urgență economică și nu stare de urgență în domeniul energetic, de exemplu? Ce semnal vrea să transmită Tiraspolul prin această decizie?

Nu cred că este o mare diferență. Economică, pentru că, totuși, practic și economia, și viața socială cumva, să spun așa, la nivel social, este totul afectat de energie. Lipsa gazului natural înseamnă lipsa electricității sau un consum deficitar de energie electrică. Lipsa energiei electrice înseamnă că pune pe brânci sau cel puțin, pentru o perioadă, creează probleme majore economiei, dar și societății. Deci da, e economică. Aici nu cred că există...

Deci această stare este una justificată? Or declararea acestei stări în regiune nu este una politică?

Bine, în cazul de față este foarte clar că regiunea poate fi lovită de o criză socială și de o criză economică. Ceea ce este important este ca Tiraspolul, pe platformele de discuții existente, să fie cooperant cu Chișinăul, cooperant cu instituțiile internaționale. Nu cred că doar această declarație de declarare a stării de urgență economică, energetică, nu contează cum o numesc ei, va ajuta sau va ajuta foarte puțin, pentru că regiunea are nevoie de ajutor, are nevoie de alimente, are nevoie de medicamente, are nevoie de susținere. Și asta se face doar printr-o bună coordonare cu Chișinăul, pe platformele existente de discuții.

Deși Gazprom ar fi trebuit să anunțe pe ce traseu livrează gazele naturale regiunii transnistrene, încă nu avem un răspuns oficial. Dumneavoastră la ce răspuns vă așteptați?

Îmi vine foarte greu să spun. Răspunsul poate veni în ultimul minut.

Și în cazul în care nu există o rezervare sau o rută alternativă, ce se întâmplă?

De la o zi la alta se vor procura gaze. Este mai scump, firește, pentru că prețul este mai fluctuant, este mai dezavantajos, dar ultima speranță, să zic așa, nu moare în această seară. Există și alte și alte posibilități.

Dacă vom procura gaze naturale de la o zi la alta, pe ce rută vor fi livrate?

Singura rută posibilă este transbalcanică. Nu există alte posibilități. Adică cei care au sperat sau mai contează pe faptul că se poate rebranșa cumva sau menține itinerarul prin conductele cu Ucraina, greșesc. Adică, au făcut un calcul greșit.

Bine, dar aceste rute trebuie rezervate din timp. Și în cazul în care nu se rezervă aceste rute din timp, ce facem? Ce acțiuni vor fi?

Păi, v-am spus, se rezervă. Există două posibilități: fie pentru o lună înainte, fie de la o zi la alta. Și atunci, în cazul în care „Gazprom” nu livrează gaze naturale, care vor fi consecințele directe asupra cetățenilor, domnule Serebrian?

Eu nu cred, până la urmă, că „Gazprom” nu va livra. Poate fi o pauză, putem fi puși la încercare, se poate încerca crearea unei stări de neliniște în ajun de sărbători, de pesimism în societate, pe ambele maluri ale Nistrului. Se poate abil inocula societății, iarăși de pe ambele maluri ale Nistrului, că responsabilitatea pentru situația umanitară creată cade pe umerii Chișinăului sau Kievului, sau a cui doriți, numai nu ai Gazprom-ului.

Noi toți ne dăm foarte bine seama că această criză umanitară, încă eventuală, pentru că așa ceva încă nu s-a întâmplat, este creată în mod deliberat de către Gazprom, de către Federația Rusă. Pentru că atâta timp cât există posibilitatea utilizării acestui traseu transbalcanic, este incorect să învinovățești Kievul sau Chișinăul pentru opacitate, lipsă de deschidere și așa mai departe.

Am spus de mai multe ori: Chișinăul nu e, în niciun caz, interesat să provoace o criză umanitară pe care tot Chișinăul trebuie să o soluționeze, adică tot noi trebuie să găsim soluții pentru cetățenii noștri. Noi avem responsabilitate și pe plan internațional, și juridic, și moral, dacă vreți, pentru toți acești oameni și în niciun caz n-o să-i lăsăm de izbeliște. Asta este foarte și foarte clar. Dar, cum am zis, „Gazprom”-ul va oferi, până la urmă, cred, gaz natural, dar se poate întâmpla să fie o pauză, o pauză care, da, poate fi destul de complicată.

Și poate oferi prin acea rută alternativă, transbalcanică?

Asta este singura opțiune pentru moment.

Cu Kievul nu mai există nicio șansă de a mai discuta, pentru că deputatul Radu Marian spunea, anterior, într-o emisiune, că se discută.

Discuții au fost. Haideți să vă spun un lucru legat de Kiev și de ce discuții pot fi. Deci, noi să invocăm criză umanitară în regiunea transnistreană unei țări care are o criză umanitară generalizată, zeci de milioane de oameni, sute de mii care au decedat, de tineri care au murit pe linia frontului, o țară care este în întuneric, și noi venim să-i spunem că este criză umanitară în regiunea transnistreană și să permită gazului rusesc să. Mie mi se pare cumva… Da, este complicat politic să insiști sau, mă rog, și moral, inclusiv.

Sigur că s-a discutat cu Kievul. Eu cred, personal, că noi am epuizat această discuție. Nu exclud că la un moment dat se poate rebranșa. Nu vedem când, nu văd cum. Eu nu văd în momentul de față fezabilă utilizarea acestui traseu ucrainean. Sigur că se poate întâmpla, poate domnul Marian are și alte informații. Sigur că se discută, sigur că s-a discutat, dar fezabil este utilizarea acestui traseu transbalcanic.

V-am întrebat pentru că regimul de la Tiraspol a acuzat Chișinăul de lipsă de acțiuni pentru soluționarea crizei din stânga Nistrului, pe când, de fapt, vedem că autoritățile au mers și la Moscova, și la Sankt Petersburg și insistă să caute ajutor din partea partenerilor externi. Cum interpretați aceste acuzații și ce mesaj vrea să transmită Tiraspolul prin aceste declarații?

Da, este lipsit și de eleganță. Bun, nu mă așteptam la prea multă eleganță diplomatică, dar oricum, în situațiile, în circumstanțele astea, când Chișinăul este gata să discute detalii concrete, să ajute să ajute oamenii, pentru că noi suntem interesați de situația cetățenilor, nu urmărim un scop politic în acest în acest caz, să vii cu aceste declarații public, pentru că atunci când ai a face o propunere, propunerea vine în mod discret, pe canalele care le avem de comunicare: mesaj, scrisoare, prin via canalul OSCE-ului. Deci faptul că această declarație a fost făcută publică și public, da, este foarte clar că se încearcă o speculare propagandistică, că se inoculează opiniei publice că Chișinăului îi lipsesc acțiunile concrete.

Răspunsul l-am dat imediat. Republica Moldova este un stat suveran, noi suntem responsabili în fața cetățenilor noștri, indiferent de pe ce mal al Nistrului locuiesc, de ce religie sunt, etnie, limbă și așa mai departe. Acești cetățeni îi vom ajuta, noi discutăm cu toată lumea, cu toți partenerii. Și cu Kievul discutăm, și cu UE discutăm, și cu partenerii americani discutăm. Și la Moscova s-au purtat discuții. Deci la Moscova, la Sankt Petersburg. Deci noi, din acest din acest punct de vedere, facem tot posibilul.

Ce ar însemna o declarație comună Chișinău-Tiraspol? Ce e asta, o declarație comună Chișinău-Tiraspol? O recunoaștere a unei dualități de puteri în Republica Moldova, a faptului că recunoaștem așa-zisele autorități? Scuzați-mă, dar ăsta este, de fapt, cred, subtextul acestei propuneri.

Domnule vicepremier, de ce așa-zisele autorități din stânga Nistrului nu fac propriile demersuri către Gazprom, să meargă ei și să-i convingă să soluționeze această problemă?

Sunt convins că astfel de demersuri au fost făcute.

Da, dar cel puțin nu le vedem în declarații publice din partea lor. Cumva, lasă Chișinăul să rezolve această problemă, și este inexplicabil de ce fac acest lucru.

Am o absolută convingere că ele au fost. V-am spus, indicația vine, cred, din altă parte, și este foarte clar un spectacol politic orchestrat, o punere într-o situație critică a Chișinăului, iarna, în fața unor alegeri parlamentare. Deci, pentru o și mai mare șifonare a imaginii Guvernului, pentru că s-a făcut tot posibilul pentru șifonarea imaginii acestui Guvern. Dar, totodată, este și o modalitate de a demonstra Georgiei, Armeniei că: „Uitați-vă, cei care merg mână-n mână cu Europa sunt într-o situație, nimeresc în astfel de situații”.

Anterior, acum pe ce platformă comunicați despre problema gazelor? Așa, public, sau mergeți Prin ce platforme comunicați? Pentru că anterior, dacă nu greșesc și-mi aduc aminte, a fost propusă din partea Chișinăului crearea unui grup de lucru. Da? În noiembrie Da, a fost Asta a fost în noiembrie 2022. Constat că la Tiraspol acest lucru nu s-a uitat. Da, pentru că s-a invocat faptul că toate problemele energetice se discută la nivel de instituții de profil.

Se revine la această idee?

Tot timpul s-a discutat în acest fel. Deci discuțiile cu instituțiile de profil Ce înseamnă instituții de profil? MoldovaGaz, centrala termoelectrică de la Cuciurgan, adică oameni care au profilul și sunt responsabili efectiv de domeniu. Acestea au fost purtate tot timpul.

Să admitem că Gazprom nu livrează gaze naturale. Ce face Chișinăul, cum salvează regiunea transnistreană? Oferim gaze naturale în regiunea transnistreană?

Tehnic este posibil, problema este de solvabilitate. Adică ne dăm foarte bine seama că populația de acolo nu poate achita. Cum am zis, există niște rezerve de cărbune pentru cel mult 50 de zile. Termenul variază, pentru că totul depinde de calitatea acestui cărbune, vechi de circa 13 ani, dacă nu greșesc. Faptul că a fost extras atât de mult și nu știm în ce condiții a fost stocat, păstrat, da, trezește anumite îndoieli că el poate fi folosit pentru o perioadă de 50 de zile. Deci de asta, putem crede că el poate ajunge pentru o perioadă de 30 de zile. Totul depinde și cum va fi vremea în ianuarie-februarie. Să zicem că pentru lunile de iarnă, care sunt luni critice, necesarul de energie pentru consumul populației și întreprinderilor, panificație și așa mai departe, este asigurat.

De gaz cred că nu putem vorbi atâta timp cât nu există posibilitatea de a plăti. În rest, alimente, medicamente, generatoare, combustibil pentru generatoare, pentru că anumite instituții vor trebui totuși încălzite în mod special, cum ar fi școlile, cum ar fi spitalele, cum ar fi penitenciarele, la care mai puțină lume poate se gândește, dar sunt totuși aproape 3000 de deținuți, unii dintre care sunt efectiv inocenți sau sunt acolo pe criterii strict politice. Deci, astea ar fi măsurile care vor fi care vor fi luate.

În cazul în care oferim gaze regiunii transnistrene, așa cum a declarat și premierul Dorin Recean în plenul Parlamentului, atunci când a prezentat motivația pentru declararea stării de urgență, dumnealui spunea că pentru acest gaz vor trebui să plătească. Care ar fi prețul pus pentru cei din regiunea transnistreană? Poate fi la 17 lei, așa cum plătim noi, cei din dreapta Nistrului?

Dar nu poate fi o diferență de preț, pentru că cetățenii noștri sunt aceiași și pe malul drept, și pe malul stâng. Deci, condițiile trebuie să fie egale pentru toată lumea.

Și ce se întâmplă în cazul în care, ați zis și dumneavoastră, cetățenii nu vor putea să-și achite consumul?

Ceea ce v-am spus, v-am descris scenariul. În cazul dat, nu va fi gaz, dar este energie electrică. Acționăm altfel, pe alte căi.

Cum, mai exact?

Păi, nu v-am zis? Dacă dăm generatoare și dăm combustibil pentru generatoare, înseamnă că asta este o cale.

Și noi suntem dotați cu toate acestea?

Anumiți parteneri externi sunt gata să ne ajute în acest sens. Inclusiv organizații guvernamentale, neguvernamentale. Astea sunt produsele pe care le vom cere, ajutoarele pe care le vom cere, vor veni. Nu vom pune bugetul Republicii Moldova la încercare, pentru că avem a face față și pe malul drept unei situații critice. Așteaptă și aici cetățenii ajutor din partea Guvernului, din partea statului, dar la numărul Totuși e vorba de un număr relativ mic de oameni, de circa 300 de mii. Nu ar fi o problemă să-i asigurăm cu alimente, cu medicamente, cu lucruri de primă necesitate, inclusiv obiectivele de interes public să fie asigurate cu aceste generatoare și combustibil.

În cazul în care aceste gaze naturale ajung în regiune, se discută și compensarea în facturi, așa cum este pe malul drept al Nistrului?

Ca să ajungem la tema compensațiilor, compensării, trebuie să ajungem la tema livrării gazului, deci solvabilității. Pentru asta avem nevoie de un semnal de la Tiraspol care să spună: „Da, cumpărăm gaz”, la ce preț. În cazul în care nu este acest semnal, suntem într-o zonă de presupuneri, speculații.

Totuși, e de neînțeles retorica Moscovei. Când îi convine, face referire la necesitatea protejării celor 200.000 de cetățeni ruși din regiunea transnistreană, iar când vine vorba de o criză sau de o problemă, imediat se răzgândește și se dă la o parte. De ce Rusia face acest lucru, domnule Serebrian? Care este scopul?

Așa cum am spus, este un scop politic mai degrabă, să pună la încercare guvernarea de la Chișinău și, totodată, să fie un caz, o demonstrație pentru alte state din regiunea Mării Negre, care ar fi potențiali disidenți, să spun așa, în raport cu Kremlinul.

Fostul ministru al energiei, Victor Parlicov, estima că ar fi nevoie de circa 400 de milioane de euro anual pentru a acoperi cheltuielile de energie în regiunea transnistreană. Cu ce parteneri externi se discută despre acest sprijin?

Este o estimare a cheltuielilor care pot fi în regiune pentru acoperirea totalității cheltuielilor care sunt în energie, dar vă dați seama că în acest caz punem într-o poziție de totală inegalitate cetățenii de pe un mal și altul al Nistrului. Adică dumneavoastră, ca cetățean tot al Republicii Moldova, ca și cei de la Tiraspol sau Râbnița, o să întrebați: „Bine, bine, și eu cu ce sunt vinovată că sunt loială Republicii Moldova, pe malul drept, la Chișinău, îmi plătesc contribuțiile, asigurări și așa mai departe și eu plătesc la 17 lei, cu compensațiile de rigoare și cei din partea stângă a Nistrului nu plătesc deloc?”.

Ceea ce spunea domnul Parlicov este necesarul în general, adică cât ar costa efortul. Asta nu înseamnă că Republica Moldova se va împrumuta sau va lua bani pentru acoperirea acestui necesar. Asta este o estimare. Sigur că vom fi ajutați, sigur că partenerii externi ne vor ajuta cu toate lucrurile despre care am vorbit, dar nimeni nu-și asumă, așa cum a spus și domnul prim-ministru în Parlament, nu-și ia o responsabilitate că facturile vor fi achitate de Chișinău. Este irealist în condițiile de azi, mai cu seamă.

Nu vom lăsa cetățenii să moară nici de frig, nici de foame, în partea stângă a Nistrului, chiar dacă o criză umanitară este exclusă?

O criză umanitară poate fi, dar va fi atenuată de Chișinău pe cât se poate și vom face asta cât se poate de bine, în așa fel ca să fie un efect al bumerangului. Cei care au vrut să ne lovească cu această criză umanitară de fapt să fie ei înșiși loviți și sunt sigur că oamenii vor aprecia acest ajutor al Chișinăului, care va veni. Va veni pe toate căile, partenerii externi ne vor ajuta, nu vom lăsa pe nimeni, cum am zis, de izbeliște.

Toți cetățenii pentru noi sunt la fel de prețioși, sunt toți egali, dar, cum am spus, anume din acest considerent al egalității nu poate fi vorba de o discriminare pozitivă. Pentru că atunci când vorbim despre achitarea unor facturi deja asta este o discriminare pozitivă.

Ce condiții impune sau cere Chișinăul regiunii transnistrene în schimbul ajutorului oferit?

Atunci când se va ajunge la o discuție, noi vom pune anumite condiționalități, fără îndoială. Se va discuta, va fi și o ședință a Consiliului Suprem de Securitate, la care vom analiza aceste condiții pe care noi le-am formulat deja și le-am adus la cunoștința prim-ministrului și doamnei președinte, ce credem noi că ar putea să fie în sensul de condiționalități. Deci, la momentul oportun, după acest CSS, dacă se vor adopta, le vom face publice. Sigur că întâi le vom face publice în formatul de discuții cu Tiraspolul.

Considerați că această criză reprezintă, de fapt, o oportunitate pentru reintegrarea Republicii Moldova cu regiunea transnistreană?

Poate fi, într-adevăr, și o oportunitate. Adică e o încercare, e o criză, e o problemă, dar există și oportunități, în sensul în care noi putem cuceri simpatia oamenilor puși la încercare, oameni care sunt fără nicio vină. Deja acești oameni sunt într-o situație dezavantajată, pentru că sunt pe un teritoriu necontrolat, într-o entitate nerecunoscută internațional, au probleme cu înmatricularea vehiculelor, au probleme cu deplasarea peste hotare, fiind dezavantajați în raport cu cei de pe malul drept. Acum vor trebui să facă față eventual și unei și unei crize. Noi îi vom ajuta, vom crea înlesniri inclusiv la nivel la nivel legal pentru ei și, încă o dată repet, anume pentru aceste acțiuni noi am avut nevoie și de o stare de urgență, care e mai ales legată această stare de urgență de situația din partea stângă a Nistrului și de felul cum putem acționa acolo.

Unii experți de la Chișinău spun că, deși autoritățile vorbesc despre o dorință de reintegrare, nu fac pași concreți în acest sens, or o posibilă reintegrare ar putea reprezenta un pericol mai mult politic atunci când vorbim de alegeri parlamentare sau alt tip de alegeri, de exemplu.

Înțeleg de ce la ce vă referiți și la ce se referă comentatorii politici despre care vorbiți dumneavoastră. Noi am văzut cum a reacționat societatea din regiunea transnistreană la recentul referendum. A fost un procent neașteptat de bun. Trebuie să luăm în calcul că acești oameni au venit voluntar, adică n-au fost aduși, n-au fost siliți de nimeni. Nimeni n-a făcut o campanie pro-referendum sau electorală în această regiune, nimeni n-a avut acces. 26.260 de concetățeni de-ai noștri au venit pe cont propriu, poate unii dintre ei chiar și descurajați de așa-zisele autorități, au venit să își exprime un vot și pro-european, de asemenea. 30% aproape dintre ei au avut un vot pro-european, mult mai mare decât în multe raioane cu populație majoritar românească. Nu că ar avea, cum să spun, vreo importanță acest criteriu etnic, dar da, am văzut. Deci nu vorbesc despre zone tradițional mai puțin favorabile procesului de integrare europeană. Chiar, bunăoară, dau deseori exemplul raionului Ocnița, unde 65% din populație sunt moldoveni, români, dar a avut un vot mai neeuropean decât regiunea transnistreană. Deși raionul Ocnița este mult mai aproape de hotarul cu România, beneficiile Da, până la vama Lipcani sunt de la Corjeuți 40-50 de km, beneficiile acestei relații cu România sunt vizibile și cu Uniunea Europeană și majoritatea celor de acolo lucrează deja în Italia, în Germania, în Franța. Votul a fost cum a fost, în regiunea transnistreană, spre surprinderea mea, a fost acest vot. Deci eu nu cred în, să spun, această istorie cu perturbarea echilibrului electoral din Republica Moldova.

Dacă noi vom avea acces în regiune, dacă partidele politice vor avea acces în regiune, vor putea face campanii, dacă presa, organizațiile neguvernamentale vor avea acces în regiune, eu sunt convins că foarte repede opinia publică de acolo se va schimba și revenind la votul etnic, să spun așa, sunt convins că tinerii vorbitori de limbă rusă din Tiraspol, din Râbnița, din Bender, oameni de afaceri care da, sunt preponderent de limbă rusă, pot să fie mai pro-europeni decât populația vorbitoare de română majoritară din raionul Grigoriopol sau din varii motive, pentru că acești oameni înțeleg importanța mobilității academice, economice, relațiilor cu Uniunea Europeană și sunt interesați, da, să aibă o viață normală, un mediu de afaceri propice intereselor pe care pe care le au.

Între timp, potrivit unor surse media, chiar dacă tranzitul prin Ucraina ar fi întrerupt, Gazprom ar putea livra doar 2,5 milioane de m³ din necesarul zilnic de 5,7 milioane de m³. Această cantitate ar acoperi consumul propriu al regiunii transnistrene, dar nu ar permite menținerea producției de energie electrică la centrala de la Cuciurgan, principalul furnizor de energie pentru Republica Moldova. Respectiv, în astfel de situații, problema gazelor și a încălzirii regiunii transnistrene din partea Chișinăului este rezolvată?

Da. În cazul dat, dispare o problemă, apar alte probleme și pentru malul drept, și pentru malul stâng. Cred că nu este o știre, cred că mai curând cineva a dedus acest lucru sau a descris acest scenariu pe care nu-l cred plauzibil sau funcțional dintr-un motiv foarte simplu. A asigura regiunea transnistreană exclusiv cu gaz natural pentru necesarul intern, pentru consumul intern, nu soluționează prea multe lucruri. Pentru că, în principiu, o mare parte din bugetul social, să spun așa, al regiunii venea de la vânzarea de electricitate pentru malul drept și dacă acest lucru nu se întâmplă, nu văd cum se completează bugetul social al regiunii și da, e apare o altă o altă problemă. Sigur că apare o problemă pentru malul drept, cum bine spuneați, legată de electricitate.

Domnule Serebrian, ce facem cu școlile de predare în limba română, pentru că ne aducem aminte când era situația încă cât de cât calmă, așa-numitele autorități din regiunea transnistreană au pus taxe mai mari în facturi pentru aceste școli. Ce facem în cazul unei crize? Aveți un scenariu?

Toți vor fi egali în fața unei situații care în egală măsură va lovi toți cetățenii din regiune, indiferent de la ce școală învață. Vom trata aceste școli sigur, toate școlile din regiune cu multă, multă atenție și în sensul alimentării copiilor și în sensul preferențial, spitalele, școlile, grădinițele vor primi acele ajutoare legate inclusiv de generatoare, combustibil, ca să poată funcționa. Știu că în regiune s-au pregătit și pentru a trece în regim online. Mă rog, și asta este o posibilitate.

Dar dacă nu va fi energie electrică?

Energie electrică oricum va fi. Nu permanent, să zic așa, dar energie electrică va fi, pentru că este centrala electrică de la Dubăsari, care acoperă parțial, plus centrala de la Cuciurgan va putea produce pentru regiune energie electrică pe bază de cărbune sau, deci să nu ajungem la scenarii chiar cu totul sinistre. Pot fi perioade în care o să fie deconectate, da, dar nu în niciun caz să nu se creadă că nu va fi nu va fi deloc.

Într-un final, credeți că Federația Rusă nu va renunța la regiunea transnistreană? Nu o va abandona?

Benevol, nu prea văd cum. Sigur că poate fi folosită ca o monedă de schimb în tot felul de discuții, pentru că Federația Rusă este, să zic așa, un jucător, dacă nu global, cel puțin regional și are nevoie de un credit și debit geopolitic. Eu am spus asta și cu alte ocazii, nu cred că la Moscova se ține prea mult la această regiune transnistreană și mai ales la oamenii de acolo. Este o iluzie a acestor oameni că Moscova este alături de ei și, cum ați menționat și dumneavoastră, faptul că bunăstarea lor, inclusiv 200.000 dintre ei, cel puțin conform declarațiilor făcute de Moscova, au și un pașaport rusesc și bunăstarea lor este pusă atât de cinic sub semnul întrebării, nu de Chișinău, nu de Kiev, repet încă o dată, este decizia unilaterală a Gazprom-ului dacă livrează sau nu, pentru că tranzitul, cum a spus și domnul prim-ministru azi și cu alte ocazii de asemenea, nu este în niciun fel o în niciun fel o problemă. Acesta ar fi răspunsul.

După aproape 3 ani de război în Ucraina, considerați că Rusia este percepută de cetățeni la fel cum a fost până la în regiunea transnistreană?

Astea-s niște sentimente mai degrabă proprii. Nu am văzut sondaje de opinie, pentru că este și foarte greu să penetrezi în regiune. Eu cred că s-a produs o anumită schimbare. Oamenii vor pace pe ambele maluri ale Nistrului.

Eu cred că faptul că Chișinăul a avut acest discurs moderat, aceste chemări la dialog permanentă, această prudență în mesajele pe care le-am transmis și pe plan intern și pe plan extern, cred că a avut un impact pozitiv. Eu am mers preponderent în zona de securitate și spuneam și cu alte ocazii, oamenii spuneau: „Înțelegem dificultățile economice, înțelegem că prețurile cresc, că este inflație, că Guvernul, da, e confruntat cu foarte multe probleme generate de războiul din Ucraina. Un lucru vă rugăm: să asigurați pacea”.

Poate că cei din alte raioane aveau alte atitudini, dar cei din zona de securitate, care au fost într-o primejdie atât de mare atunci, în '92, care aud bubuituri de la antrenamentele militarilor din partea stângă a Nistrului… acești oameni au, mai ales, această solicitare. Și cu diverse ocazii, și profit de această ocazie și acum, Chișinăul este hotărât să rezolve problema transnistreană și reintegrarea țării, chiar dacă, cum am spus, prețul poate fi destul de ridicat, îl înțelegem, ni-l asumăm, dar această reintegrare trebuie să fie pașnică, în așa fel încât siguranța oamenilor, bunăstarea oamenilor să nu fie pusă sub semnul întrebării.

Nu vrem ca nicio viață omenească să fie pierdută. Asta este cel mai de preț lucru care nu poate fi recuperat și nu ne vom ierta niciodată pierderi umane în astfel de exerciții. Pentru asta și suntem la masa negocierilor, căutăm soluții. Poate suntem criticați că aceste soluții întârzie să vină sau că negocierile durează prea mult, dar cred că este mai bine așa decât să ne vulnerabilizăm prin pași care sunt pripiți și neatenți.

Tot la masa negocierilor ați discutat despre problemele taxelor ilegale impuse fermierilor din raionul Dubăsari. Există premise pentru a fi anulate? Ce se discută? Ce rezultate aveți?

Am avut fermierii prezenți acolo. S-a discutat despre punctele vamale și posibilitatea ca acești oameni să poată utiliza nestingherit podul de la Dubăsari. Cred că am fost auziți, sperăm că am fost auziți. Da, este regretabil că aceste așa-zise posturi vamale continuă mai departe să creeze, să fie un impediment pentru oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului. Pentru că cei din stânga Nistrului să nu credeți că sunt mai fericiți din cauza posturilor vamale respective. Dar m-am bucurat că a fost o ședință 1+1 la Tiraspol, văzută și de partenerii noștri externi, destul de, relativ constructivă în raport cu precedentele două. Au fost prezenți și reprezentanții fermierilor din raionul Dubăsari, care au putut să se exprime direct. Am apreciat foarte mult faptul că au venit, au vrut să vină, să fie la masa discuțiilor alături de noi, să spună problemele pe care pe care le au și sper că Tiraspolul își va menține promisiunea făcută acolo, inclusiv în fața partenerilor externi.

Deci ar fi o posibilă anulare a taxelor? Există?

O anulare a taxelor nu, cel puțin o înlesnire a trecerii prin posturile vamale, așa-zise. Pentru anularea taxelor, Tiraspolul cere în schimb anularea taxelor vamale introduse de la 1 ianuarie, ceea ce nu o vom face.

După rezultatele alegerilor prezidențiale, Krasnoselski a venit iarăși cu un mesaj în care a îndemnat-o pe președinta Maia Sandu că este gata să se întâlnească pentru a discuta. Se pregătește o întâlnire? Se discută?

Nu cunosc despre așa proiecte. Republica Moldova este un stat parlamentar. Dacă știți, dacă vă amintiți, în ultimii 10-15 ani, de regulă, astfel de discuții erau purtate, uneori, în cazuri excepționale, la nivelul prim-ministrului. Nu știu dacă în momentul de față întrunim chiar toate condițiile pentru asta.

Pe platformele dumneavoastră de discuții, astfel de subiecte nu au fost abordate?

Nu au fost. Și cred că este suficient. Avem aceste canale de comunicare cu Tiraspolul. Bunăvoință să fie și deschidere, pentru că nivelul, în cazul dat, contează mai puțin. Cele mai importante decizii se iau la nivel mediu, de altminteri, pentru că ăștia sunt oamenii care cunosc într-adevăr dedesubturile problemei.

Nu suntem aici pentru a crea, înainte de Anul Nou, știri de natură politică. Dosarul transnistrean este gestionat de Biroul Politic de Reintegrare, vicepremierul pentru reintegrare. Sigur că în fiecare minister există secretari de stat care sunt responsabili de grupurile de lucru. Eu cred că este un nivel suficient de înalt și de pregătit pentru a discuta orice problemă concretă se ivește.

Domnule Serebrian, pe scurt, ce ne așteaptă după 1 ianuarie?

Asta nu poate să știe nimeni ce ne așteaptă după 1 ianuarie. Este speranța să fie bine, să nu se întâmple nimic din ce nu ne dorim.

Vă mulțumesc!

X