Tradiții în ajun de Crăciun: Gospodinele au copt crăciunei și colaci
Gospodinele au copt crăciuneii pentru colindători, iar primul este pus la icoană ca să aducă roade în noul an. Pe lângă crăciunei, femeile au mai copt și colaci pentru oaspeții și colindătorii care urmează să le pășească pragul, vestind Nașterea Domnului.
În multe case din nordul țării, cuptoarele au fost încinse astăzi, în special în familiile care respectă tradițiile și obiceiurile de Crăciun. Maria Cărăuș din satul Vărăncău, raionul Soroca, dis-de-dimineață s-a apucat de frământat aluatul pentru crăciunei. Gospodina în fiecare an coace câte 30, 40 de crăciunei și colaci pentru colindători. Femeia păstrează cu sfințenie tradiția sărbătorilor de iarnă și spune că un aluat bun de copt necesită mult mai mult decât făină de calitate.
„Ca să iasă crăciuneii bine - trebuie să fie liniște în casă, să avem răbdare, să nu ne certăm cu nimeni, cu inima curată, luminoasă, să iasă buni și frumoși”, spune Maria Cărăuș.
Iar pentru a păstra buna dispoziție, gospodinele fredonează un colind. Atunci când crăciuneii sunt băgați la cuptor, li se face semnul crucii, iar când sunt bine rumeniți, se scot și se ung cu ulei.
Crăciunelul este o pâine decorativă sub forma cifrei opt neîncheiată în partea de jos. Se oferă colindătorilor în semn de mulțumire, iar primul crăciunel este pus la icoane. De Crăciun, la Vărăncău se mai coc hulubași și colaci.
„Noi în ajunul Crăciunului trebuie să avem vreo 15-20 de colaci, pentru că îi ducem la biserică, acasă când vine preotul cu ajunul, și-apoi de Crăciun vin cu colinda, căci așa e tradiția și obiceiul. E frumos și ne place, ce-i din cuptor nu-i cumpărat. Aceste tradiții sunt încă de când eram copii, înainte nu era Crăciun până nu coceam colaci, crăciunei, hulubi. Când scoteam din cuptor toată mahalaua mirosea. Când mergeam pe drum era frumos, plăcut, știam că se apropie Crăciunul”, povestește Raisa Tăbârță, gospodina casei.
Potrivit tradiției, crăciunelul care se taie și se coace din primul aluat se ține la icoană până la ieșirea plugurilor sau, cum se mai spune din bătrâni - până la ieșirea boului în brazdă. Din el mănâncă plugarul și sunt hrănite și animalele, pentru a avea putere să efectueze muncile agricole.
