O samă de cuvinte// Fix o samă de cuvinte, inclusiv clișee și vocabule fără sens
Clișeele vin și pleacă în valuri. Unele rămân definitiv încrustate în limbă, altele -- vremelnice -- ne rușinează retrospectiv când ni le amintim. Mòdele discursive sunt precum moda vestimentară. Anumite clișee de limbaj par, ani mai târziu, la fel de grotești pe cât a fost în "vremuri îndepărtate", acum două decenii, moda feminină de a purta fustă peste pantaloni... ba chiar, dacă se putea, disonante cromatic, gen...
Am zis "gen", pentru că acesta a fost o vreme clișeul cel mai iritant, cuvântul care avea de fapt, ca singură funcție, aceea de a marca sfârșitul unei fraze, un fel de punct tărăgănat... “gen” (la fel ca în franceză “genre”, sau în engleză “kind of”)… Dar mai recent noi am simplificat și mai mult vocabularul curent al limbii române, prin folosirea extensivă și repetitivă a unor cuvințele precum “inclusiv” și “fix”, folosite abundent și inutil.
Tot ce necesită precizie pare că trebuie acum să primească un "fix" adverbial: "fix așa" -- "fix atunci”, “fix ce gândesc eu”. "Fix" înlocuiește "tocmai", "pe când", "în clipa", “taman" și un întreg lanț de expresii și adverbe prea numeroase și variate pentru această epocă a noastră "fix" a vitezei... sau "inclusiv" a vitezei, căci mai avem și acest al doilea clișeu rigid, care e opusul lui "fix" și acoperă acum tot ce pare divergent de ideea centrală.
În realitate, în orice frază care conține "fix", "inclusiv", ba chiar și adjectivul "propriu", acestea ar putea fi lepădate, reducând astfel numărul de cuvinte, dar câștigând în același timp eleganță simplă în frază.
Nu vom spune așadar: "polițiștii l-au bătut și l-au trântit inclusiv pe jos" și nici "l-au încătușat fix când se pregătea să"... și nici "în propria casă", ci doar "acasă" sau "în casă". Fără "fix" și "inclusiv" și “propria"...
Să privim la folosirea inutilă a lui “inclusiv”:
— “manifestanții au montat inclusiv o tribună” — “polițiștii au oprit inclusiv camioanele” — “copiii au primit inclusiv un ceai”
De remarcat că în cele mai multe astfel de cazuri, “inclusiv” ar putea fi pur si simplu înlăturat fără a schimba sensul frazei.
Sigur, remarcăm mai recent și ("fix" - "inclusiv") o acalmie în elanul distrugerii limbii: vedem astfel tot mai puține calcuri mecanice de tipul “pe cale de consecință” etc.
Urât este, de altfel, acest “pe cale de consecință”. Are limba noastră atâtea resurse simple și solide: "așadar", "prin urmare", "de aceea", “întrucât", "în concluzie" și atâtea altele… însă nu, mulți continuă să spună, pompos și hîd: "pe cale de consecință”. Din fericire, îl auzim din ce în ce mai rar.
Te pomenești că în realitate poate mergem spre bine. Fix când eram mai triști, chiar inclusiv deznădăjduiți.
