Corespondență Dan Alexe // Alegerile din Germania: un turnesol pentru întreaga Europă
Alegerile anticipate care vor avea loc duminică, 23 februarie, în Germania vor avea, după toate previziunile, un rezultat cu totul inedit. Extremiștii din Alternative für Deutschland (AfD) par a se situa, potrivit sondajelor, pe locul doi după ce au concentrat dezbaterea electorală pe imigrație și criminalitate și au câștigat din afară sprijinul lui Elon Musk și al vicepreședintelui SUA, JD Vance.
Până acum, toți observatorii se așteaptă ca liderul opoziției conservatoare (CDU/CSU) Friedrich Merz să fie ales cancelar, dar cu toate astea alegerile anticipate din 2025 vor fi amintite ca fiind momentul în care post-fasciștii din Alternative für Deutschland au trecut de la un partid marginal la cel de-al doilea ca importanță numerică din Germania, depășindu-i pe socialiști sau celelalte partide majore: ecologiștii, liberalii sau stângiștii din “Die Linke”, moștenitorii fostului partid comunist est-german.
Când, la începutul anului, Uniunea Creștin Democrată (CDU), partidul politicianului cel mai popular (și al fostei cancelare Angela Merkel) Friedrich Merz a depus o rezoluție împotriva migrației ilegale la sfârșitul lunii ianuarie, cu sprijinul AfD – un moment decisiv într-o țară în care dreapta populistă a fost anterior complet ostracizată – celelalte partide tradiționale au acuzat conservatorii că au deschis ușa pentru o revenire la fascism.
Cu toate acestea, cu Verzii cu aproximativ 13% și cu social-democrații lui Olaf Scholz care se luptă să depășească 15-16%, partidele de stânga sunt încă cu mult sub nivelul necesar pentru a construi o majoritate stabilă.
În schimb, ascensiunea partidului post-comunist Die Linke face mai probabil ca CDU să fie nevoită să formeze o coaliție cu două partide de stânga, un „front de stânga”, asemănător coaliției formate în Franța anul trecut, pentru a ține departe extrema dreaptă, scenariu pe care echipa de campanie din sediul CDU își dorește cu disperare să-l evite.
Germania și-a construit identitatea postbelică – cu ajutorul fundamental al americanilor – în jurul împiedicării unor partide precum AfD să câștige puterea.
Dar sprijinul arătat deschis de magnatul Tesla Elon Musk și de vicepreședintele american JD Vance, care s-a întâlnit săptămâna trecută cu șefa AfD la München, nu au făcut decât să întărească impresia că vântul politic îi este acum prielnic partidului extremist, așa cum se întâmplă în mai toată Europa.
Ce este AfD
Cancelarul Olaf Scholz, ai cărui social-democrați par a se plasa pe locul trei în sondaje, le-a cerut alegătorilor să întoarcă spatele AfD, salutând „buna tradiție” a Germaniei încă din epoca nazistă de a respinge extrema dreaptă.
Ceea ce a început ca un partid al profesorilor care se opune pachetelor de salvare din zona euro s-a transformat în doar 12 ani într-o forță din ce în ce mai radicală, hrănindu-se din sentimentul anti-migranți și încorporând neo-naziști în rândurile sale.
Chiar dacă celelalte părți resping orice cooperare cu AfD, ca în majoritatea țărilor din UE, partid care este supravegheat de autoritățile de securitate pentru suspiciuni de extremism, AfD a reușit să schimbe dezbaterea pentru a se concentra asupra punctelor sale centrale de discuție.
Partidul s-a modernizat, e condus acum de Alice Weidel, o vorbitoare fluentă de chineză, care își afișează deschis homosexualitatea, deși conduce un partid care se opune căsătoriilor gay.
Alice Weidel se declară, evident, total împotriva islamului, pe care îl consideră „incompatibil cu Germania și Occidentul” și „o amenințare”. Trăiește cu o iubită din Sri Lanka, cu care crește doi copii adoptați.
Alice Weidel mai e cunoscută și pentru incidentul care a amuzat Germania când prezentatorul TV al programului satiric extra 3 Christian Ehring a numit-o „Nazischlampe” („cățea nazistă”). Weidel n-a găsit asta comic și l-a dat pe jurnalist în judecată. Dar a pierdut. Tribunalul din Hamburg a decis că o figură publică trebuie să accepte și să se obișnuiască cu insultele și critica exagerată. Șefa unui partid care a cerut împușcarea imigranților poate așadar fi numită „Nazischlampe”. Cum se vede, unii nu știu să se asume.
De la „Schlampe” avem și noi adjectivul „șleampăt”… cum e mintea unora.
