O samă de cuvinte // Dobitoace și bogăție: când vitele erau monedă de schimb
Dacă nu te-ai gândit niciodată, cititorule, care era economia primitivă a românului, un indiciu ar putea fi originea cuvântului “dobitoc”.
Un slavism, luat de noi din bulgară, dobitocul (ajuns să desemneze animalele din curte), este etimologic provenit din aceeași rădăcină ca și verbul (tot un slavonism): “a dobândi”. “Dobitocul” e ceva “dobândit” și care are valoare economică, ceva de la care ai... "dobândă". (Verbele rusești echivalente sunt добыть și добывать. Cine știe o limbă slavă vede imediat cum dobitok, добиток, și dobândă vin de la добыть/добывать.)
La slavii macedoneni, dobitok este orice posesiune care dă ceva util: carne, ouă, lână etc. Orice posesiune vie de la care “dobândești”, de la care ai "dobândă". De aceea, și albinele sunt dobitok pentru macedoneni (macedonenii slavi, desigur, nu aromânii)
Ah, iar în ucraineană, dobîtoc, добиток, este… prada. Prada dobândită prin jaf. Cam acestea sunt elementele care lămuresc originea cuvântului la români.
Vitele, sau acumularea primitivă de capital
Sectanții ideologiei pieței ar face bine sa studieze cum a fost influențat limbajul de acumularea primitivă de capital (șeptelul, vitele, oile). Nimic derivat acolo (in sensul speculator de “derivatives”): doar oi, vite si valoare reală.
Benveniste, in Le Vocabulaire des Institutions Indo-Europeennes, arătase deja, inversand conceptia traditionala, cum termenul latinesc (si indo-european) pecu, pecus, care a însemnat posesiuni personale, avere mobila, a evoluat spre sensul de vite, oi, cireada de vite, turmă de oi, după care a dat din nou pecunia, bani, monedă de schimb. Toți termenii moderni care se învârtesc în jurul lui pecuniar vin de fapt dela pecu, care s-a scindat in sensul de oaie (pecora, cf. brînza pecorino, dar si românescul vechi picurar, păcurar = cioban) si pecuniar = care are de-a face cu banii. Oile și vitele erau bogăția.
Avem un exemplu paralel in limbile germanice. Pecu a dat, in mod regulat, (prin Lautverschiebung: p > f ; c > h) Vieh, vită in germană, dar care in engleză a avut întotdeauna sensul de bani, simbrie : fee.
Exemplele lui Benveniste se opresc acolo, însă evoluția semantică se arată a fi universală. In cecenă (limbă caucaziană), de asemenea, dähni înseamnă in același timp vite si bogăție, capital.
Dar un exemplu mult mai apropiat de noi, pe care Benveniste îl ignora, ca si pe cel cecen, ne vine din albaneză. Albaneza veche, ca si româna veche, au fost profund influențate de limbile slave, după momentul migrației slavilor in Balcani. Printre sutele de cuvinte slavone intrate in albaneza si română se numără si adjectivul bogat… cu derivatul albano-român bogăție… Numai că acolo unde in română bogăție desemnează ansamblul bunurilor deținute de un om, in albaneză bagëtí desemnează vitele, cireada. Benveniste avusese așadar dreptate: specializarea se face, istoric, de la general și abstract la concret, iar termenul ce desemneaza posesiunile sfarseste prin a numi vitele, averea mobilă.
De fapt, însă, nici nu trebuia sa ne uitam pînă la albanezi… Ajunge sa vedem ca englezescul cattle (vite) derivă din lat. capitale, bunurile posedate… și tot de la capitale vine și franțuzescul cheptel: șeptelul. Șeptelul nu e altceva decât capitalul.
Așa încât ne putem aștepta ca după catastrofa economică ce ne va întoarce la o viață pastorală turmele si cirezile de animale ale celor instăriți se vor numi “bani“, “parai“, “lovele” sau “mălai“, spre disperarea etimologiștilor viitorului.
