O samă de Cuvinte// Liniște în gunoiște… Pe pajiștea vorbelor
Să privim emblema turistică a orășelului Trgovište (Târgoviște) din Serbia… Are un nume identic cu cel al orașului românesc din Dâmbovița. Nici nu e de mirare, numele e slavon (cum e și Dâmbovița). Mai sunt și alte Târgoviști în Balcani, mai ales în Bulgaria… Doar că bulgara, macedoneana și sârba scriu trg și vrv cuvintele pe care noi le‑am împrumutat de la ei și le pronunțăm exact la fel, dar le scriem tîrg și vîrf (sau vârf și târg în stupidele noi convenții de după 1989). Limbile slave au considerat că redarea grafică a acelui î scurt e inutilă, pentru că un cuvânt ca “smrt” ([smîrt] = moarte) sau “trg” ar fi impronunțabil fără mica vocală î închisă dintre m și r.
Apoi, sud-slavicul “trgovište” nici măcar nu este un nume de oraș autentic, ci un termen generic format pe «trg», de unde, cum am spus, am luat și noi “târgul”.
În croată, “trg” e de altfel și mai specializat și înseamnă “piață”, pornind de la vremurile în care un târg se forma în jurul unui talcioc.
Vine apoi sufixul, terminația: -iște, de la care s-a format trgov-iște. La fel cum se spune în Moldova ”gunoiște”, de care râd unii români când aud acest termen ce desemnează o simplă groapă de gunoi și care e foarte banal în Republica Moldova. Râd însă degeaba. Formarea de la un termen comun, cum e “gunoi”, este transparentă, prin sufixul slav -iște pe care îl mai găsim în sumedenie de alte slavonisme.
În limbile slave, sufixul -iște formează termeni de locuri sau stări, care au produs cuvinte și toponime împrumutate direct și în română, în perioada conviețuirii în Balcani: Târgoviște (târg-ov-iște); Grădiște (un loc îngrădit, de la grăd = gard); pajiște, de la bg. “pasiște”, пасище (pas-iște), locul de păscut (пасище bulgar e echivalentul exact al lui пастбище în rusă, tot pajiște); grobiște (grob-, groapă) = cimitir; dar și liniște, miriște, capiște etc.
E revelator pentru intimitatea conviețuirii dintre română și slava sud-dunăreană că și pe un adjectiv de origine latină cum e “lin” (liniștit, curat, neted, de la lat. “lenis”) s-a putut forma: liniște, lin-iște. “Liniștea”, cuvânt a cărui formare nu ne mai apare evidentă, are de fapt sufixul slavon -iște din pajiște, grobiște și Târgoviște.
Interesant și demn de semnalat e și faptul că pe cât de productiv s-a arătat sufixul slavon împrumutat -iște în română, pe atât el e absent din aromână. Pentru “liniște” aromânii din Balcani spun “tãtseari”, tăcere; pentru “pajiște” doar “pãshuni” etc.
Dar sufixul -iște a fost odinioară productiv chiar și în limbile iraniene. În paștună, limba talibanilor din Afganistan, luna (unitatea de timp, nu astrul de pe cer) este: “myasht”, derivat din “mah-ishte” unde *mah- e luna indo-europeană (mensis, month, sau: mes în aromână) iar -iște e sufixul nostru binecunoscut.
Luna (de zile) paștună (myasht) e așadar formată precum liniștea românească. Adică “myasht” (میاشت) paștună este, cum ar veni, o “mesiște” sau “o luniște” pe românește, formațiuni inexistente, dar care ar fi fost perfect posibile și inteligibile.
