Opinie// Agricultorii din Republica Moldova trebuie să aibă o nouă abordare pentru a face față provocărilor generate de secetele frecvente
Agricultura din Republica Moldova necesită o nouă abordare pentru a face față provocărilor cu care se confruntă în ultimii ani, mai ales din cauza secetei continue. O parte dintre fermieri spun că investițiile în altfel de tehnologii ar ajuta la contracararea consecințelor lipsei precipitațiilor. De exemplu, pentru a menține mai multă umiditate în sol, producătorii ar trebui să renunțe la arat. Între timp, o parte dintre agricultori au renunțat să mai cultive în cantități semnificative porumb sau grâu, cele mai afectate de secetă, iar ca alternativă folosesc rapița și sorgul.
Daniel Leahu este un agricultor din raionul Drochia, ce activează de mai mult de 6 ani. În acest timp, doar doi ani au fost mai productivi în 2021, când fermierii într-adevăr au reușit să obțină profit și 2023, însă prețurile au fost mici, o parte dintre ei nereușind să-și acopere cheltuielile. În condițiile secetei tot mai severe de la an la an, Daniel Leahu consideră că trebuie să acordăm tot mai multă atenție siguranței solului, și să adaptăm culturile. De exemplu, agricultorul spune că a decis să reducă suprafața de porumb cultivată din cauza pierderilor economice.
Dacă înainte aveam 30% din teren cu porumb, anul acesta vom avea doar 5%, doar pentru a ne închide rotația. Ne orientăm către alte culturi mai rezistente la secetă, precum sorgul, și vom schimba ponderea spre culturile din grupa a doua. Vom merge mai mult pe culturile din prima grupă: grâu, orz, rapiță. Este timpul să facem această schimbare. Anul trecut, recolta medie a fost slabă. În zona mea am avut 3,3 tone la hectar la orz, ceea ce nu a fost suficient nici pentru acoperirea cheltuielilor. Am trecut printr-o secetă destul de severă. La grâu, de exemplu, am avut doar 2.2 tone la hectar, iar la porumb, în medie, 1,8 tone la hectar. Pentru cine nu cunoaște, culturile din prima grupă sunt cele care se seamănă toamna și se recoltează vara. Ele reușesc să valorifice o perioadă mai lungă de acumulare a umidității din sol și din atmosferă. Astfel, evităm perioada iunie-august, când seceta este de obicei severă. Asta e un mare avantaj al orzului.
Daniel Leahu mai spune că nu exportă direct, ci o face prin traderii locali, de obicei au contract gospodăriile mai mari cu volume mari de producere. În ceea ce ține de prognoza agricolă pentru 2025, nu sunt prea optimiste, dar speră că vor fi ploi mai ales la începutul verii pentru a asigura cu volumul necesar de umiditate în sol. Per general. Abordarea în agricultură ar trebui schimbată, mai subliniază agricultorul. Este nevoie ca fermierii să atragă atenție mai mult la metodele de cultivare, să renunțe la arat și să treacă la o nouă tehnologie, care însă necesită costuri semnificative.
Va trebui să fim foarte atenți la cheltuieli și să evităm orice cost suplimentar. Trebuie să reducem costurile de producție și, în același timp, să păstrăm la maximum productivitatea culturilor. Va trebui să schimbăm tehnologia și, cel mai important, modul de gândire în agricultură. Ce funcționa acum 15-20 de ani, nu mai dă randament în 2025 sau 2030. Regimul pluviometric de acum 40 de ani s-a înjumătățit. Ne orientăm către o tranziție de la tehnologia convențională – adică de la arătura cu plugul – spre tehnologii de tip „minimum till” sau „no-till”. Aceste metode ne ajută să conservăm mai multă umiditate în sol.Și, desigur, trebuie să înțelegem că ceea ce trăim acum nu este finalul. Este doar o perioadă dificilă. Poate vor veni ploile și vom reuși să salvăm culturile. Poate vom avea șansa să obținem producții care să ne acopere cheltuielile.
Potrivit datelor expertului agricol Iurie Rija, o bună parte dintre fermieri și-au diversificat culturile și au început să cultive tot mai mult rapița și sorgul, fiind considerate mai rezistente la secetă. Cererea pe piața globală este una semnificativă, iar pe lângă piața europeană, sorgul și rapița moldovenească ajung în țări ca Taiwan, Iraq, Arabia Saudită , Emiratele Arabe Unite și Algeria. În timp ce exporturile de sorg rămâne deocamdată constant la circa 11 mii de tone anual cu prognoze de creștere, livrările de rapiță sunt mai volatile. De exemplu anul trecut Republica Moldova era al treilea principal furnizor de acest tip de materie primă în Uniunea Europeană exportând circa 112 mii de tone, deși nu a atins recordul din anul precedent de aproape 300 de mii de tone livrate.
Dacă este să analizăm exportul de rapiță pentru primele 3 luni ale anului curent, acestea au fost de aproximativ 12 mii de tone, cu 2 mii mai puțin față de perioada similară a anului trecut. În lunile de vară și toamnă, Republica Moldova livrează cel mai mult rapița.
