Miniștrii de finanțe ai UE discută crearea unui fond comun pentru apărare
Miniștrii de finanțe din țările UE au început sâmbătă discuții privind un fond de apărare comun care să cumpere și să dețină echipament militar și să încaseze de la membri un comision pentru utilizarea lui, ca modalitate de a cheltui mai mult pentru apărare fără a împovăra statele cu mai multă datorie, relatează Reuters.
Acesta reprezintă o parte dintr-un efort european mai larg de a pregăti blocul comunitar de un potențial atac al Rusiei, în contextul în care guvernele UE înțeleg că nu se mai pot baza pe deplin pe SUA pentru securitatea lor.
„Este un început bun pentru discuții”, a declarat ministrul portughez de finanțe Joaquim Miranda Sarmento.
Mai multe state UE și-au exprimat sprijinul pentru inițiativă, observând că înființarea unui astfel de fond ar putea fi relativ simplă din punct de vedere tehnic, pentru că ar fi bazată pe fondul de salvare al zonei euro, Mecanismul European de Stabilitate.
„Trebuie să stabilim încă mai multe chestiuni, respectiv mandatul, finanțarea, contribuțiile, pârghiile de pe piață. Există mai multe chestiuni legate de finanțare, dar și de aspectul militar”, a spus Sarmento.
UE încearcă să sporească cheltuielile militare cu 800 de miliarde de euro în următorii cinci ani, relaxându-și regulile fiscale pentru investițiile în apărare și împrumutând în comun pentru mari proiecte de apărare.
Însă astfel de opțiuni ar duce la creșterea datoriei, o îngrijorare pentru multe țări îndatorate, în timp ce ideea institutului Bruegel ar furniza o cale de a păstra unele dintre investițiile de apărare în afara bugetelor naționale.
Fondul ar fi înființat în baza unui tratat interguvernamental și ar putea să se împrumute de pe piață.
„Trebuie să luăm în considerare posibilitatea de a crea noi instrumente, de a întări capabilitățile de apărare ale Europei”, a spus Sarmento.
Fondul s-ar putea concentra pe „facilitatori strategici” - infrastructură militară costisitoare și echipament de care armatele au nevoie pentru a opera - acum furnizat adesea de SUA.
Printre acești „facilitatori strategici” se află sisteme comune de comandă și control, informații și comunicare bazată pe sateliți, dezvoltarea de noi sisteme armate precum avioane de luptă de a 5-a sau a 6-a generație, sisteme integrate de armament de care au nevoie mai multe țări precum apărare antiaeriană, transport aerian strategic la scară mare și logistică navală, rachete și descurajare nucleară.
Lucrarea Bruegel privind EDM menționează că Europa are o șansă de a-și reduce dependența față de SUA până în 2030 numai dacă pune la un loc achizițiile în cel mai extins mod posibil și dacă creează o piață comună europeană a apărării, care să includă Regatul Unit ca jucător major în industria de apărare pentru a stimula competitivitatea
