Poetul Pavel Boțu, comemorat la Muzeul Național al Literaturii Române
La Muzeul Național al Literaturii Române a fost lansată Antologia „Coborâm, prietene” de Pavel Boțu într-o ediție îngrijită de cercetătoarea Maria Șleahtițchi. Volumul evidențiază parcursul artistic și lirica profundă a unuia dintre cei mai reprezentativi poeți ai Basarabiei postbelice, precum și destinul uman al autorului.
Cele trei fiice ale regretatului Pavel Boțu au fost surprinse de profunzimea analizei creației poetului.
„Este vorba și de analiza pe baza arhivei tăticului nostru. S-a găsit omul acesta de litere, doamna Maria Șleahtițchi, care a pornit cercetarea în adânc, a pornit o analiză mai profundă și a făcut un lucru foarte interesant”, constată Nadina Boțu.
Autoarea selecției, Maria Șleahtițchi, a menționat că a făcut această carte în semn de omagiu pentru scriitori, în general, și, în mod special, pentru Pavel Boțu.
Un poet cu o voce aparte, un poet adevărat cu o poetică marcată de zona de unde vine el, din sudul Basarabiei.
„Un poet care a trecut proba esteticului, un poet important alături de poezia lui Grigore Vieru, Liviu Damian, Aureliu Busuioc. Pavel Boțu se diferențiază de ei printr-o poezie, care încearcă să construiască un mit poetic personal”, afirmă criticul literar Alexandru Burlacu.
„Pavel Boțu este unul dintre puținii poeți din Basarabia, care valorifică regionalismele, arhaismele. Este un tip de poezie-descântec poezia lui, în acest sens introducându-ne într-o lume a miturilor, a credințelor populare, a valorilor ancestrale. Pe de altă parte, este și o poezie cu aluzie la social-politic, este bine cunoscut cazul volumului "Ornic" interzis după apariție”, menționează criticul literar Lucia Țurcanu.
„Ceea ce-l apără întotdeauna pe un poet, ceea ce-l reprezintă nu este neapărat elementul biografic, deși elementul biografic îl poate marca să scrie într-un anume fel. Ceea ce-l apără este opera lui și iată, opera stă în fața noastră”, a subliniat directoarea Muzeului Național al Literaturii Române, Maria Șleahtițchi.
Deși s-a aflat în centrul vieții sociale și literare, a deținut titluri de stat, a fost președinte al Uniunii Scriitorilor timp de 22 de ani, Pavel Boțu a trecut prin perioade de mari incertitudini și la un moment dat nu mai vedea lumina de la capătul tunelului. Pe 17 februarie 1987, poetul a și-a pus capăt zilelor, iar motivul tragediei nu se cunoaște până astăzi.
