Tragedia de la Cernobîl: 39 de ani de la cea mai mare catastrofă nucleară civilă
Se împlinesc 39 de ani de la tragicul accident de la Stația atomo-electrică de la Cernobîl, atunci când, în urma a două explozii, cantități impunătoare de substanțe radioactive au nimerit în aer. Avaria a fost numită de Organizația Națiunilor Unite „cel mai mare dezastru ecologic din istoria umanității”.
Explozia a avut loc la 26 aprilie 1986, ora 01:23, iar în mai puțin de două zile, norul care purta particule radioactive, de 200 de ori mai puternice decât bombele atomice de la Hiroshima și Nagasaki, a cuprins tot nordul Europei.
Explozia inițială a dus la decesul a doi lucrători. 28 dintre pompierii și lucrătorii de curățare de urgență și-au pierdut viața în primele trei luni după explozie din cauza bolii acute de radiații și unul din cauza unui stop cardiac.
Întregul oraș Pripyat, cu o populație 49.360 de locuitori, care se afla la numai trei kilometri de centrală, a fost evacuat complet la 36 de ore după accident. În săptămânile și lunile care au urmat, alți 67.000 de oameni au fost evacuați din locuințele lor din zonele contaminate și relocate la ordinul guvernului. În total, se spune că aproximativ 200.000 de persoane au fost relocate în urma accidentului.
Au fost documentate cel puțin 1800 de cazuri de cancer tiroidian la copiii care aveau între 0 și 14 ani în momentul producerii accidentului, ceea ce este mult mai mult decât în mod normal. Glanda tiroidă a copiilor mici este deosebit de sensibilă la absorbția de iod radioactiv, care poate declanșa cancere, tratabile atât prin intervenție chirurgicală, cât și prin medicamente. Studiile de sănătate ale lucrătorilor înregistrați care au fost chemați la curățare (așa-numiții „lichidatori”) nu au reușit să arate nicio corelație directă între expunerea lor la radiații și o creștere a altor forme de cancer sau boli. Efectele psihologice ale Cernobîlului au fost și rămân larg răspândite și profunde și au dus, de exemplu, la sinucideri, probleme cu alcoolul și apatie.
Peste 100 de elemente radioactive au fost eliberate în atmosferă în momentul exploziei celui de-al patrulea reactor de la Cernobîl. Cele mai multe dintre acestea au avut o durată de viață scurtă și s-au descompus foarte repede. Iodul, stronțiul și cesiul au fost cele mai periculoase dintre elementele eliberate și au o perioadă de înjumătățire de opt zile, 29 de ani și, respectiv, 30 de ani. Prin urmare, izotopii stronțiu-90 și cesiu-137 sunt încă prezenți în zonă până acum. În timp ce iodul este legat de cancerul tiroidian, stronțiul poate duce la leucemie. Cesiul este elementul care a călătorit cel mai departe și durează cel mai mult. Acest element afectează întregul organism și, în special, poate afecta ficatul și splina.
Aproximativ 150.000 de kilometri pătrați din Belarus, Rusia și Ucraina sunt contaminați și se întind până la 500 de kilometri spre nord de la centrală. O zonă care se întinde pe o rază de 30 de kilometri în jurul centralei este considerată „zonă de excludere” și este în esență nelocuită. Prezența precipitațiilor radioactive s-a împrăștiat în mare parte din emisfera nordică prin intermediul vântului și al furtunilor, dar cantitățile dispersate au fost în multe cazuri nesemnificative.
Lucrătorii de urgență, lichidatorii, au fost chemați în zonă și au ajutat la curățarea incintei uzinei și a zonei înconjurătoare. Acești lucrători erau în mare parte angajați ai uzinei, pompieri ucraineni, plus mulți soldați și mineri din Rusia, Belarus, Ucraina și alte părți ale fostei Uniuni Sovietice. Numărul exact al lichidatorilor nu este cunoscut, deoarece nu există o evidență complet exactă a persoanelor implicate în operațiunile de curățare. Registrele rusești enumeră aproximativ 400.000 de lichidatori începând cu 1991 și aproximativ 600.000 de persoane au primit statutul de „lichidator”. Aceste 600.000 de persoane au primit beneficii speciale datorită implicării lor, la fața locului și în afara acestuia, în abordarea consecințelor accidentului.
Atribuțiile lichidatorilor au variat. Ei au lucrat la decontaminare și la proiecte majore de construcție, inclusiv la înființarea de așezări și orașe pentru muncitorii de la uzină și persoanele evacuate. De asemenea, au construit depozite de deșeuri, baraje, sisteme de filtrare a apei și „sarcofagul”, care înglobează întregul al patrulea reactor pentru a conține materialul radioactiv rămas.
Au avut loc mutații la plante și animale după explozia instalațiilor. Frunzele și-au schimbat forma, iar unele animale s-au născut cu malformații fizice. În ciuda nivelului crescut de radiații, speciile rare se întorc acum în număr mare în zonă. Printre aceste animale se numără castori, elani, lupi și mistreți, plus specii de păsări.
În fiecare an, atât la Chișinău, cât și în alte localități ale țării, se organizează activități de comemorare a victimelor catastrofei de la Cernobîl și ale altor avarii nucleare, marcate anual pe 26 aprilie.
