Corespondență Dan Alexe // Summitul NATO: spaimele privind retragerea americană din Europa, potolite, și câteva concluzii consensuale
Discuțiile au fost aprinse în cadrul cinei de lucru a liderilor NATO reuniți la Haga în perioada 24–25 iunie, cu o întrebare-cheie în desfășurare: pot ei oare conveni asupra unei noi ținte substanțiale de cheltuieli pentru apărare de 5% din PIB? Persistau temeri privind o repetare a tristului summit NATO din 2018 de la Bruxelles, când Trump – pe atunci în primul său mandat – a amenințat că va retrage Statele Unite din alianță dacă țările europene și Canada nu își vor mări semnificativ cheltuielile pentru apărare.
De atunci, majoritatea aliaților și-au mărit cheltuielile, cei mai mulți atingând acum obiectivul de 2% convenit în 2014, totul determinat de un amestec de presiuni americane și războiul din Ucraina.
Ceea ce trebuia să fie o întâlnire de trei zile în Olanda s-a redus la o cină socială cu soții/soțiile, găzduită de regele olandez la unul dintre palatele regale ale orașului pe 24 iunie, urmată de o sesiune de lucru a Consiliului Nord-Atlantic (NAC) în ziua următoare – o întâlnire care nici măcar nu se aștepta să dureze trei ore. Și asta e tot.
Liderii vor conveni apoi în dimineața de miercuri asupra așa-numitei Declarații de la Haga. În timp ce textele summiturilor anterioare se întindeau pe mai multe pagini, atingând tot felul de aspecte politice, acesta ar putea avea doar cinci paragrafe. Anul trecut avea 38 de paragrafe, cu o anexă suplimentară de șase puncte care sublinia asistența de securitate pentru Ucraina. Problema-cheie este însă acum obiectivul de 5% pentru cheltuieli de apărare și când ar trebui atins.
Prim-ministrul spaniol Pedro Sanchez a trimis deja o scrisoare secretarului general al NATO, Mark Rutte, înainte de întâlnire, spunând că obiectivul este nerezonabil și solicitând o excepție pentru Madrid. Chiar înainte de summit, Rutte i-a oferit Spaniei o oarecare flexibilitate pentru a atinge această țintă financiară.
Obiectivul de 5%, în viziunea lui Rutte, include 3,5% pentru cheltuieli militare „hard”, pentru capabilități precum rachete, elicoptere și avioane de vânătoare. Celelalte 1,5% au fost alocate pentru „reziliență” – un termen deliberat vag pentru majoritatea statelor membre, deoarece aceste cheltuieli pot include aproape orice.
Dezacordurile rămân însă și cu privire la termenul-limită pentru atingerea obiectivului de 5%. În afară de Statele Unite, Estonia, Letonia, Lituania și Polonia, puțini sunt mulțumiți de anul 2032 ca dată țintă, pur și simplu pentru că consideră că este imposibil să se respecte acest termen-limită.
Spre ușurarea aliaților europeni, clauza de apărare reciprocă a NATO – Articolul 5 – este menționată în proiectul de declarație, pe fondul temerilor persistente că Washingtonul nu era cu adevărat angajat să vină în ajutorul celorlalți 31 de aliați în cazul în care aceștia ar fi atacați. Rusia este, de asemenea, menționată în text ca o „amenințare pe termen lung” la adresa securității euroatlantice.
Se pare totuși că ținta pentru atingerea țelului de 5% din PIB va fi anul 2035. În orice caz, declarația va include o referire la o revizuire a obiectivului în 2029.
Oficialii NATO nu au omis faptul că această dată vine la un an după următoarele alegeri prezidențiale din SUA, chiar dacă au insistat rapid că aceasta este pur și simplu jumătatea drumului dintre acum și 2032.
În ce privește cele 1,5% procente suplimentare, peste cei 3,5%, ele sunt susceptibile să fie cheltuite pe infrastructură, însă, în general, pentru a îmbunătăți mobilitatea militară, de pildă chiar și pentru a spori viteza internetului.
Și ar putea include și contribuții pentru Kiev, proiectul de document menționând că „aliații își reafirmă angajamentul de a oferi sprijin Ucrainei și, în acest scop, vor include contribuții directe către apărarea Ucrainei și industria sa de apărare atunci când calculează cheltuielile de apărare ale Aliaților”.
Documentul va face referire și la cooperarea industrială transatlantică, o aluzie la interesul Washingtonului de a se asigura că și companiile americane beneficiază de o investiție în apărarea europeană.
În plus, se dezvăluie că summitul de anul viitor va avea loc în Turcia, urmat de o întâlnire în Albania. Turcia a căutat de mult timp să găzduiască un summit NATO, dar mai mulți membri ai alianței au fost reticenți ani de zile din cauza represiunii continue asupra opoziției turce. Acum, cu influența geopolitică tot mai mare a Ankarei, din Orientul Mijlociu până în Ucraina, această ambiție va fi în sfârșit realizată în 2026.
O altă incertitudine majoră este cât de proeminentă va fi Ucraina. Aspirațiile Kievului de aderare la NATO au fost subiecte principale la summitul de la Vilnius din 2023 și din nou la Washington un an mai târziu, dar discuțiile despre acest lucru s-au stins de când Trump a respins public șansele țării de a adera.
