Tăcerea și durerea deportării. Amintirile Veronicăi Tohari despre unul dintre cele mai întunecate momente ale istoriei noastre
Au fost smulși din case în miez de noapte, cu sufletul înghețat și privirea pierdută. A doua operațiune de deportare în masă nu a dus doar oameni în Siberia - a dus și tăcerea, durerea și amintirile unei generații. Printre cei care au trecut prin această dramă se numără și Veronica Tohari, deportată împreună cu părinții și surorile sale. Povestea acesteia este o mărturie vie despre acele zile negre — o pagină dureroasă din istoria noastră, spusă de cei care au trăit-o.
Veronica Tohari avea doar un an atunci când a fost deportată împreună cu mama și sora ei mai mare. Tatăl fusese deportat în 1946.
Deși era prea mică pentru a înțelege ce se întâmplă, femeia își amintește astăzi, din poveștile mamei, prin ce au trecut - frig, frică și luptă zilnică pentru supraviețuire într-un loc străin și ostil.
Tatăl său fusese arestat chiar atunci când se afla la spital.
„L-au arestat că era pe vremea aceea cu românii și de acolo, de la spital, a fost arestat și dus. În 1949, ce a mai rămas la noi, a rămas câte o vită la gospodărie. În 1949, după spusele mamei mele, au venit la ora două de noapte și ne-au trezit din somn ca să ieșim pentru că vine mașina mare să ne încarce și să ne ducă în Siberia", a declarat Veronica Tohari.
Femeia povestește cu durere că sora ei mijlocie a fost despărțită de familie. Ea își amintește cu ochii în lacrimi cum, în timp ce sora mijlocie era luată, ea, sora mai mare și mama lor au fost urcate cu forța în tren.
„Erau răcnete, copiii mici, dezbrăcați, desculți. Când au pus toate torbele să ne încarce în vagoane, mama mea a leșinat. Sora mea a rămas cu mine și era ceva groaznic", a menționat femeia.
Ea spune că a trecut prin momente grele de foamete. Mâncau aproape numai mămăligă și ce mai reușeau să găsească, pentru că toate proviziile din gospodărie fuseseră deja luate.
,,Au luat caii, porcii, păsările. Au luat oile. Am tras foame, foarte mult. Nu aveam de foc, nu aveam de mămăligă...", povestește ea.
Singura amintire care i-a mai rămas Veronicăi Tohari sunt pozele cu familia ei.
,,Aceștia sunt părinții mei înainte de a fi duși în Siberia. Acestea sunt surorile mele care sunt decedate. Aceasta e sora mea cea mai mare, Paraschița. A fost osândită, necăjită. Aici iată tatăl meu, mama. Cu ce e îmbrobodită, am și acum. Am spus că o să dau la muzeu. Mă învelea pe mine când eram mică", a menționat fosta deportată.
Operațiunea din 1949, care a fost denumită SUD, reprezintă cea mai mare deportare în masă a populației basarabene. Conform datelor oficiale, urmare a operațiunii care a început în noaptea de 5 spre 6 iulie, au fost deportați peste 35 de mii de oameni.
Între anii 1941 și 1951, au fost organizate trei operațiuni de deportare pe actualul teritoriu al R. Moldova, iar istoricii apreciază că numărul total al deportaților basarabeni ar fi între 80 și 120 de mii.
