O samă de cuvinte // „Biruit-au gândul”: ecouri maghiare în română
Încă de la cronicarul Grigore Ureche știm că numele râului Siret, care curge prin mijlocul Moldovei din România de azi, vine din maghiară și înseamnă „frumos”, „frumoasa”. Cronicarul intuise că în drumul lor din Asia centrală spre Pannonia ungurii au trebuit să se oprească o vreme în nordul Moldovei de azi.
În schimb, Miron Costin nu pare să fi știut, când a scris celebra frază: „Biruit-au gândul să mă apuc de această trudă”, că ambele cuvinte principale, „gând” și „a birui, vin din maghiară.
Este interesant de altfel că principalele cuvinte care au de-a face cu procesele mentale, în română, vin din maghiară. Așa sunt verbele a gândi și a chibzui. Vorbitorul de azi nici nu își dă seama că a chibzui, képezni, vine de la chip, împrumutat tot din maghiară, kép.
Ce-ți pasă ție, chip de lut / Dac-oi fi eu sau altul? (Eminescu) Au la Sybaris nu suntem lângă capiștea spoielii? (Eminescu)
Am mai vorbit de termeni păstrați simultan în maghiară și în limbi caucaziene și care indică faptul că înainte de a se stabili în Pannonia maghiarii s-au învârtit o vreme prin stepele și piemontul septentrional ale Caucazului. Un asemenea termen, tocmai am văzut, e iranianul híd, pod, din osetă, intrat atât în maghiară, cât și în georgiană. Unul și mai instructiv, pentru că indică instituții comune dispărute în noaptea timpurilor, este kép: chip, figură, în toate sensurile ei.
Unii lingviști au presupus că kép ar proveni din limba avarilor, războinicul popor migrator venit după huni, despre a căror limbă nu știm însă practic nimic (nu știm dacă erau turcofoni sau mongoli și nu au nici o legătură cu populația numită avar din Caucazul actual, din Daghestan). Maghiarii, a căror limbă are un lexic compus din straturi succesive de împrumuturi de pe la toate popoarele cu care au conviețuit, au adus kép până în Europa. La origine, kép desemna probabil o statuetă de cult, un idol. El numește un idol în limbile unor turcofoni asiatici: kep la uigurii din China; käp la yakuți… Maghiarii l-au luat sub forma aproape identică: kép.
De la ei a fost luat de slavii din Balcani, mai întâi în bulgara veche: kapĭ (kaпь), de unde, cu sufixul -iște: „capiște”, templu păgânesc, intrat prin slavona de biserică și în română, și în rusă.
În română chip a intrat limpede din maghiarul kép, care nu mai are nici un sens religios, ba chiar chip a venit odată cu derivatul chipeș – képes. De la chip (care a dat și a chibzui) româna a format a închipui/închipuire, cu toată sfera lor semantică, ba chiar și un adverb: chipurile. Maghiara, la rândul ei, are verbul képezni, cu sensul de „a construi, a repara, a fixa”, sau derivate precum képzelet: „imaginație, fantezie”, iar de aici tot ce are de a face cu ilustrațiile sau chiar cu televizorul (de la aceste képezni și képzelet am luat și noi a chibzui).
O singură altă limbă mai dă o asemenea largă folosire împrumutatului kep: cecena din Caucaz. Cecena este o limbă caucaziană izolată, fără nici o legătură de rudenie cu limbile turcice sau indo-europene. Cu toate astea, cecena are un mic lexic comun cu maghiara, inexplicabil altfel decât printr-o conviețuire în vremuri îndepărtate la piciorul versantului de nord al Caucazului. Atât maghiara, cât și cecena au împrumutat de la o limbă indo-europeană termenul kert, pentru grădină, ogradă, sau gardul acestora. Atât cecena, cât și maghiara au preluat de la niște turcofoni kep în sensul foarte larg de „imagine, formă, chip”.
Cecena a păstrat de altfel, pentru kep, și sensul arhaic de bloc de piatră, bolovan, ceea ce ne trimite cu gândul la aspectul frust al idolilor nomazilor. În sfârșit, ca o derivare secundară, în română, în vremea lui Eminescu, capiște mai desemna metaforic și bordelul (cf. capiștea spoielii)… …cu un umor românesc asemănător celui din spaniolă, unde bordelul mai e numit argotic una casa de idolatría…
