„16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen” | De ce femeile rămân în relații violente: „Victima uită că există alternative”
Violența în familie rămâne una dintre cele mai grave și, totodată, mai tăcute probleme sociale. Deși se vorbește tot mai des despre abuz, multe femei continuă să rămână în relații în care sunt controlate, manipulate sau agresate. Opt din zece victime ajung să își apere agresorul, conform unui studiu al Organizației Mondiale a Sănătății, iar mai bine de jumătate dintre victimele violenței domestice neagă inițial gravitatea situației.
„În astfel de situații poate ajunge orice femeie, indiferent de nivelul ei intelectual sau emoțional. Femeile sunt, prin natura lor, înclinate să aibă încredere în partener. Trăim încă într-o societate în care patriarhatul are un cuvânt de spus. Fără să-și dea seama, femeile pot ajunge în situații de abuz psihologic, apoi economic și, în final, fizic”, a spus Tatiana Grecu, terapeută de relații și sexolog, la emisiunea Bună dimineața de la Moldova 1.
Potrivit specialistei, multe femei tind să acorde încredere necondiționată partenerului, căci vulnerabilitatea emoțională poate fi exploatată cu ușurință.
„Deși multe dintre ele declară că sunt împotriva violenței fizice, sistemul lor emoțional se adaptează treptat contextului traumatic. Această adaptare apare în timp, nu într-o lună sau două. Creierul se obișnuiește cu ciclul abuzului și victima uită că există alternative. Femeile devin hipervigilente, dezvoltă mecanisme de apărare, iar relațiile lor sociale se reduc. Unele renunță la terapie pentru că simt că agresorul pierde controlul”, a explicat Tatiana Grecu.
Abuzul începe, de obicei, cu manipulare psihologică, continuă cu control economic, iar în timp se transformă în violență fizică. „Victima ajunge să protejeze agresorul, pentru că nu își mai dă seama că este abuzată”, a precizat specialista.
Potrivit terapeutei, femeile aleg să rămână lângă agresor în contextul dezvoltării unui fenomen psihologic numit „aliniere limbică” - un proces lent prin care creierul se adaptează la traumă.
„Această adaptare nu apare într-o lună sau două. Creierul se obișnuiește cu ciclul abuzului, iar victima uită că există alternative”, a adăugat Grecu.
Totodată, deși aparent pare imposibil, pe lângă componentele emoționale, există și o componentă sexuală.
„Anxietatea se poate sexualiza. (...) Este aceeași anxietate, doar că ea e trăită prin raportul sexual. Multe femei cred că trebuie să fie prezente în astfel de momente, le percep ca pe o datorie „de soție”, de „parteneră”, fără a lua în considerare satisfacția. Din păcate, 99% de astfel de cazuri sunt despre durere fizică pe care acestea ajung să o considere o „normalitate”. Dar asta nu este o normalitate”, a subliniat specialista.
Tatiana Grecu a mai spus că multe victime, chiar dacă pleacă, într-un final optează să revină la agresor. Asemenea situații au la bază mai mulți factori, printre care presiunea socială și economică, mai ales când sunt copii; imaginea de sine deteriorată; epuizarea emoțională; dependența afectivă și credința că „fiecare merită o a doua șansă”.
Plus la toate, mai există „ciclul violenței” care are patru etape: luna de miere, aparenta calmare, tensiunea și explozia.
„Acest circuit se repetă constant și condiționează victima”, a punctat experta.
Recuperarea după o astfel de relație reprezintă un proces lung.
„O femeie are nevoie de aproximativ un an pentru a-și recăpăta încrederea în sine”, a mai afirmat Tatiana Grecu.
Un program de 15 ședințe de terapie poate aduce schimbări vizibile, însă este esențial ca victima să aibă sprijin emoțional constant.
„Dacă agresorul dispare, trebuie să rămână cineva care să o susțină și să meargă cu ea pe drumul vindecării”, a conchis terapeuta.
Menționăm că Republica Moldova a demarat, pe 25 noiembrie, campania „16 zile de activism împotriva violenței în bază de gen” cu mesajul „Moldova fără violență”.
Campania are loc anual între 25 noiembrie – Ziua Internațională pentru Eliminarea Violenței împotriva Femeilor – și 10 decembrie, Ziua Drepturilor Omului.
CITIȚI ȘI:
