O nouă viață pentru vehiculele cu motorină, sau cum legendele despre birocrația UE nu sunt întotdeauna justificate
Așa cum mulți o sperau, interdicția totală pe care UE căuta să o impună mașinilor noi pe benzină și motorină (Diesel) începând cu 2035 va fi acum făcută uitată, în fața presiunii sociale și a imperativelor economice. Conform legislației europene existente, aprobată acum doi ani, toate mașinile care intră pe piață începând cu 2035 ar trebui să aibă zero emisii de CO2, ceea ce înseamnă sfârșitul drumului pentru vehiculele hibride, precum și pentru cele care funcționează exclusiv cu combustibili fosili.
Cu toate acestea, Manfred Weber, veteran europarlamentar și președintele formațiunii Partidul Popular European (PPE) din Parlamentul European, a declarat pentru ziarul german Bild că data-limită din 2035 va fi amânată în această săptămână.
Mulți producători auto europeni, inclusiv Volvo și Polestar, i-au atacat pe cei care solicită o relaxare a limitei de producție pentru motoarele tradiționale cu ardere internă începând cu 2035, argumentând că acest lucru nu ar face decât să ofere un avantaj suplimentar rivalilor chinezi, care vând vehicule electrice ieftine.
Decizia, care urmează să fie anunțată de Comisia Europeană marți, 16 decembrie, este o mișcare deja controversată, care riscă să stârnească furia activiștilor de mediu, care susțin că asta ar echivala cu „distrugerea” acordului verde emblematic al UE.
Cancelarul german, Friedrich Merz, a declarat, la rândul său, vinerea trecută că „susține” o astfel de reducere, după ce el a pledat cu tărie timp de luni de zile pentru modificarea regulilor care impun interzicerea motorului cu ardere internă în favoarea vehiculelor electrice.
Asta arată însă o flexibilitate a Comisiei Europene și a celorlalte instituții UE pe care mulți nu o bănuiau. Europa a fost mereu, în ultimele decenii, un subiect permanent de amuzament și/sau indignare. O serie întreagă de false mituri plutesc în jurul birocrației de la Bruxelles, văzută ca o adunătură de fanatici „oameni în negru”, contabili vicleni și ticăloși, funcționari anoști, nealeși de nimeni și gata oricând să impună reguli absurde. Unul dintre cei care au contribuit la crearea acelei galaxii de false mituri a fost chiar fostul premier britanic și fost jurnalist Boris Johnson.
Corespondent la Bruxelles, Johnson a fost omul care nu a lăsat niciodată faptele și adevărul să stea în calea unui articol mincinos care atrage cititori. S-ar putea spune că Boris Johnson a inventat ceea ce numim astăzi „fake news”, iar el le-a folosit masiv și în referendumul britanic din 2016, cel al Brexitului.
Colegii lui din perioada în care era corespondent la Bruxelles își amintesc doar că venea târziu la conferințele de presă ale Comisiei, întrebând din start: „Așa, ce s-a votat aici și de ce este rău pentru Anglia?”
Omul care, în tinerețe, a fost dat afară de la un mare ziar la care lucrase, The Times, pentru că inventase o știre ce putea aduce un proces ziarului, este cel care, ca ziarist, a născocit povești total neverosimile, dar crezute de milioane de oameni, despre cum UE caută să reglementeze curbura bananelor și dimensiunile sicrielor pe întreg continentul… sau că Bruxelles va obliga pescarii de pe nave să poarte batic, ca să nu le cadă părul în pește!…
Boris Johnson este, așadar, cel puțin parțial, însă personal, vinovat de valul de eurofobie întreținut artificial în Anglia și care a dus la Brexit.
În același timp, ceva adevăr este totuși adevărat în obsesia și miturile populare cu reglementarea excesivă. Așa s-a întâmplat în 2009 cu legislația europeană în legătură cu becurile de iluminat. Am aflat-o mergând în Bruxelles să cumpăr un bec, iar vânzătorul mi-a propus atunci, de îndată, să cumpăr o cutie de 24 de becuri, pentru că noua legislație europeană se pregătea să interzică becurile incandescente, cum sunt cele pe care le folosesc majoritatea oamenilor. Acestea trebuiau înlocuite cu becuri halogene, presupuse a fi mai ecologice, dar care dau mai puțină lumină. Așa că – mi-a șoptit atunci, rânjind, vânzătorul – aș face bine să cumpăr o lădiță întreagă de becuri cu filament incandescent, pentru că, în curând, ele aveau să devină marfă de contrabandă.
Pentru prima oară, eu, proeuropean convins, am avut un sentiment de revoltă. Urăsc becurile halogene!… Costă mult, sunt posomorâte și nu dau destulă lumină. Nu pot să cred că înlocuirea becurilor tradiționale în Europa va încetini încălzirea planetei, câtă vreme restul omenirii continuă să folosească becurile de dinainte.
Iată însă că faptul că acum Comisia Europeană revine asupra ideii inițiale de a interzice cu totul, din scopuri pretins ecologice, vehiculele cu combustibil Diesel arată flexibilitate și o ureche îndreptată asupra preocupărilor cotidiene ale populației continentului. „Baby, you can drive my car”, cum ar fi cântat Beatleșii.
