RETROSPECTIVA 2025 | Prăbușirea modelului economic transnistrean și noua strategie de reintegrare a R. Moldova
Anul 2025 se anunța unul de cotitură pentru problema transnistreană și ecuația conflictului înghețat. Criza energetică fără precedent în care a intrat regiunea separatistă prorusă părea să deschidă o fereastră de oportunitate pentru reintegrarea ei în Republica Moldova. Această „oportunitate istorică”, cum au definit-o comentatorii, s-a adeverit iluzorie, din varii motive, principalul fiind - Federația Rusă.
Administrația separatistă a rămas fidelă Kremlinului, cerând ajutorul Moscovei, cea care a declanșat criza, și a respins constant sprijinul Chișinăului și al Bruxelles-ului. Iar dialogul politic dintre Chișinău și Tiraspol a fost aproape inexistent. În 2025, nu a avut loc nicio întâlnire oficială a negociatorilor politici în formatul „1+1”. Ultima a avut loc pe 19 noiembrie 2024.
Criza energetică: începutul sfârșitului modelului transnistrean
Regiunea transnistreană a început și încheie anul 2025 cu regim de urgență în economie, în contextul crizei energetice provocate de sistarea livrării gazelor „gratuite” de către Gazprom, după ce tranzitul pe teritoriul Ucrainei a fost oprit, pe 1 ianuarie, la miezul nopții.
Malul drept al Nistrului nu mai depinde de gazul rusesc din 2022, iar după ce a rămas fără curent electric ieftin produs de Centrala de la Cuciurgan, a început să-și acopere deficitul din România și de pe burse, la costuri mai mari.
Pentru malul stâng, dependent în totalitate de Gazprom, închiderea robinetului a însemnat începutul sfârșitului modelului economic transnistrean construit, timp de decenii, pe gaze rusești „gratuite” și subvenții politice.
Veniturile bugetului regiunii s-au redus semnificativ după ce Chișinăul a încetat să mai cumpere curentul electric produs în regiunea transnistreană.
Dezechilibrele financiare s-au aprofundat rapid pe fonul scăderii dramatice a producție industriale și a comerțului.
Salariile în sectorul bugetar au început să fie plătite în două tranșe, din iulie. Cheltuielile în mai multe domenii au fost reduse drastic, inclusiv fondurile rutier, de mediu și cel al investițiilor de capital. Proiectele sociale și de infrastructură planificate au fost amânate, pe termen nedeterminat.
Pretinsa administrație de la Tiraspol a recunoscut că economia e în prag de colaps, veniturile sunt limitate, resursele financiare se epuizează, iar executarea bugetului este imposibilă.
Volumul producției industriale a scăzut cu aproape 30% față de anul trecut. Cele mai mari rate de scădere au fost înregistrate în sectorul energetic, industria chimică, construcția de mașini, prelucrarea metalelor și industria ușoară. Volumul exporturilor a scăzut cu 41.7%, iar cel al importurilor - cu 19.2%. Deficitul comercial extern s-a dublat.
Prezentând aceste date, pe 20 decembrie, într-un interviu pentru agenția rusă de stat Ria Novosti, pretinsul lider de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, a spus că obligațiile sociale și programele esențiale sunt îndeplinite, în pofida dificultăților.
„Situația este foarte complexă. Criza energetică și consecințele sale au avut un impact extrem de negativ asupra tuturor sectoarelor economiei transnistrene. În același timp, Moldova continuă să trateze în mod discriminatoriu entitățile economice din Transnistria”, a mai spus Krasnoselski.
Criza de la începutul anului a demonstrat că „modelul economic bazat pe resurse energetice gratuite nu este sustenabil”, declara, pe 17 decembrie, vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri.
Noul regim de urgență și episoadele succesive ale crizei
Pe 18 decembrie 2025, administrația autoproclamată a introdus un nou regim de urgență în economie, pentru 30 de zile, pentru depășirea „dificultăților legate de livrările de gaze naturale”, care ar fi fost cauzate de „reducerea ritmurilor operațiunilor de decontare pe teritoriul Uniunii Europene”.
Potrivit autorităților de la Chișinău, evoluția crizei ar fi legată de o nouă schimbare a agentului de plată, prin intermediul căruia Rusia achită gazul, printr-un mecanism opac. Problema nu este „politică”, ci una „tehnică” și e cauzată de „schema de achitare a gazelor sugerată de Moscova”, care nu este „sustenabilă” pentru că agentul de plată poate fi schimbat în orice moment, în funcție de regimul de sancțiuni europene aplicat Rusiei în contextul războiului din Ucraina, explica, pe 17 decembrie, vicepremierul Valeriu Chiveri. El a atenționat că episoadele crizei se pot repeta la fiecare două săptămâni.
Regimul de urgență a produs efecte imediate. Presa din regiune a relatat că angajații a trei mari întreprinderi - Uzina de Ciment din Râbnița, combinatul textil „Tirotex” și Uzina Metalurgică - au fost trimiși în șomaj tehnic. Și de această dată, așa-zisele autorități de la Tiraspol au spus că restricțiile și limitările vor viza doar întreprinderile industriale și comerciale, nu și cetățenii.
Promisiuni similare au răsunat și anterior, dar s-au dovedit a fi deșarte. În iunie, furnizarea de gaze a fost limitată brusc, din cauza întârzierii plăților. Timp de două săptămâni, vânzarea de metan la benzinării a fost stopată, fără avertizare, iar în scurt timp a fost oprită și livrarea de apă caldă.
O situație similară s-a produs în octombrie, când a fost instituit un regim de economisire în sectoarele industrial și comercial, urmat de deconectări programate de energie electrică, încetarea furnizării apei calde, închiderea stațiilor de alimentare cu gaze și scăderea presiunii în blocuri. În școli, durata lecțiilor a fost redusă de la 45 de minute la jumătate de oră.
Un episod mai grav a fost în noiembrie, când livrările de gaze s-au înjumătățit și a fost instituit un nou regim de economisire. Centrala electrică de la Cuciurgan a trecut o parte din producție pe cărbune pentru a compensa deficitul de gaze, iar activitatea mai multor fabrici și întreprinderi majore, inclusiv Uzina metalurgică de la Râbnița, au fost sistate parțial sau total.
Între timp, au început să fie aplicate tarifele majorate la încălzire și apă caldă, achitate de consumatori. Locuitorii din stânga Nistrului au început să-și exprime tot mai activ indignarea pe rețelele de socializare.
Schema opacă de cumpărare a gazelor și respingerea ajutorului european
Pretinsa administrație transnistreană a început, din 14 februarie 2025, să primească gaze procurate, printr-un mecanism opac, de Rusia, prin intermediul unei firme din Dubai și furnizate de o companie ungară. Schema a fost acceptată cu greu de autoritățile constituționale pentru a evita escaladarea crizei umanitare, care s-a prefigurat pe parcursul lunii ianuarie, când locuințele și instituțiile publice au rămas, în toiul iernii, fără gaze, încălzire, apă caldă și fără curent electric, până la opt ore pe zi, iar mii de oameni au ajuns șomeri, peste noapte, după ce întreprinderile industriale, care sunt și cei mai mari contribuabili ai regiunii, și-au sistat activitatea.
*„Scopul acestei crize umanitare provocate de Kremlin pe malul stâng este provocarea unei crize politice pe malul drept și escaladarea situației”, declara președinta Maia Sandu, pe 14 ianuarie 2025, după o ședință a Consiliului Suprem de Securitate.
Situația socială și economică în regiunea prorusă degrada rapid, în ianuarie. Gazprom refuza să livreze gaze pe rute alternative, pretinzând achitarea unei datorii istorice de 700 de milioane de dolari pe care Chișinăul nu o recunoaște. Rusia promitea „gaze umanitare” și punea pe seama Chișinăului și Kievului responsabilitatea pentru criza energetică. Iar Tiraspolul a refuzat toate ofertele Chișinăului, inclusiv intermedierea procurărilor de gaze de pe burse și ajutoare umanitare.
Pe 1 februarie, după mai multe ezitări, pretinsa administrație tiraspoleană a acceptat să primească gaze oferite ca împrumut de Chișinău, procurate dintr-un prim pachet de asistență de urgență în valoare de 30 de milioane de euro, anunțat, pe 27 ianuarie, de Uniunea Europeană. Zece milioane de euro erau destinați pentru procurarea energiei electrice destinată malului drept, iar 20 de milioane de euro – pentru procurarea și transportarea gazelor naturale către regiunea transnistreană, până pe 10 februarie.
Ulterior, Tiraspolul a optat pentru schema obscură de procurare a gazelor prin intermediari din pretinsul împrumut rusesc, refuzând o nouă ofertă comună a Chișinăului și Uniunii Europene de a procura și livra gaze transparent, dar condiționat, dintr-un nou grant european în valoare de 60 de milioane de euro.
Noul ajutor era parte a unui pachet mai amplu pentru independența energetică și reziliența Republicii Moldova, în valoare totală de 250 de milioane de euro, dintre care 100 de milioane erau pentru compensarea facturilor majorate la energia electrică pentru malul drept al Nistrului.
Tiraspolul a refuzat sprijinul european, pentru că acesta era propus sub rezerva îndeplinirii unor condiții, inclusiv ajustarea tarifelor la gaze la cele de piață și măsuri care să asigure respectarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale în regiune.
Acceptarea acestui sprijin ar fi însemnat „compromiterea activității industriei transnistrene și, în consecință, reducerea a zeci de mii de locuri de muncă”, justifica refuzul liderul autoproclamatei administrații de la Tiraspol, Vadim Krasnoselski, pe 19 noiembrie.
Ce nu a spus Krasnoselski e că industria și așa a fost compromisă, pentru că schema opacă pentru care a optat s-a dovedit a fi instabilă, cu schimbări de intermediari (agenți de plată), întârzierea plăților și întreruperi repetate, din cauza sancțiunilor internaționale impuse Moscovei pe fondul războiului din Ucraina.
În plus Chișinăul a acceptat-o cu condiția plafonării livrărilor de gaze la maximum trei milioane de metri cubi de gaze, destui pentru necesitățile curente ale regiunii, inclusiv pentru producerea necesarului de energie electrică, dar insuficiente pentru relansarea industriei.
Noua strategie de reintegrare a R. Moldova
Experții admit că Rusia și regimul său separatist de la Tiraspol ar reactiva artificial criza energetică în contextul întețirii discuțiilor despre o nouă strategie de reintegrare a Republicii Moldova, pregătită de Chișinău.
*„Noi discutăm acum un plan de reintegrare a regiunii transnistrene cu partenerii europeni și americani. Deocamdată, nu pot să vă dau detalii”, declara premierul Alexandru Munteanu, pe 18 noiembrie, în prima sa vizită la Bruxelles. Munteanu a precizat doar că planul prevede inclusiv retragerea trupelor ruse care staționează ilegal în stânga Nistrului.
Și vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri, a evitat să ofere detalii despre ce prevede planul de reintegrare spunând că „aspectele sensibile” necesită discreție.
„Nu putem, de cele mai multe ori, să vorbim în timp real despre acțiunile care sunt întreprinse, fiindcă acest lucru ar putea prejudicia rezultatul final”, a declarat, pe 3 decembrie, Valeriu Chiveri.
El a precizând că „la momentul potrivit, în spațiul public vor fi prezentate rezultatele acestor activități”.
Când a preluat mandatul de vicepremier pentru Reintegrare, Chiveri declara că susține reintegrarea graduală a regiunii transnistrene în spațiile juridic, economic, financiar, vamal, de sănătate, educațional și informațional ale Republicii Moldova. El a evidențiat rolul semnificativ, „*dacă nu crucial”, al Uniunii Europene în crearea unei misiuni civile internaționale care ar urma să înlocuiască actualul format de negocieri.
Discuțiile despre necesitatea unui plan amplu de reintegrare au revenit în prim-plan imediat după declanșarea crizei energetice. Numai că rămâne problematică implementarea acestuia, pentru că presupune îndeplinirea unor condiții stricte și mobilizarea unor resurse financiare semnificative, de circa jumătate de miliard de euro anual, pe care țara nu le poate acoperi, declara, pe 27 ianuarie, președintele Parlamentului, Igor Grosu. Una din precondițiile planului este schimbarea actualei misiuni de pacificare din stânga Nistrului cu una civilă, sub egida Organizației Națiunilor Unite sau a Uniunii Europene.
Întrebat dacă acest plan va fi implementat până la aderarea Republicii Moldova la Uniunea Europeană, șeful Legislativului a afirmat că aderarea la UE și reintegrarea sunt două procese care trebuie tratate separat.
Reintegrarea țării și integrarea europeană
Autoritățile de la Chișinău par să nu aibă o viziune consolidată despre corelarea proceselor de reintegrare a țării și de aderare a acesteia la Uniunea Europeană.
Planul etapizat de integrare în UE a fost reiterat de președintele Parlamentului, Igor Grosu, pe 23 octombrie 2025.
„Integrarea în doi pași. Mai întâi malul drept. Și, la un moment, când sunt premisele pentru malul stâng, prin demilitarizare, democratizare și așa mai departe, cu integrarea graduală a acestui teritoriu în Uniunea Europeană. Scoaterea armatei și a munițiilor necesită implicare și un context geopolitic propice. Iar noi trebuie să fim pregătiți”, a spus Igor Grosu.
Efortul de rezolvare a problemei transnistrene va fi „*decuplat” de cel de integrare la UE, pentru a avea o „abordare sistemică, responsabilă și calmă a reintegrării”, afirma, pe 11 decembrie, vicepremierul pentru Reintegrare, Valeriu Chiveri.
El a mai spus că procesul de reintegrare a celor două maluri ale Nistrului „va necesita mai mult timp decât părea la prima vedere”, dar a dat asigurări că se va face tot posibilul ca acest proces „să fie unul dinamic și să genereze rezultate” în cadrul unor „politici complexe de reintegrare și, evident, al obiectivului național de aderare la Uniunea Europeană”.
La doar o zi după declarațiile vicepremierului, președintele Comisiei parlamentare pentru integrare europeană, Marcel Spatari, a spus că reintegrarea și integrarea europeană sunt două procese „interdependente”, care nu pot fi „izolate complet unul de altul”.
Președinta Maia Sandu a fost prima care a avansat ideea integrării Republicii Moldova în „doi pași” – adică mai întâi malul drept, apoi cel stâng. Potrivit ei, Republica Moldova nu poate deveni stat membru doar după rezolvarea conflictului transnistrean, pentru că asta ar însemna „să-i dăm Kremlinului drept de veto pe procesul de integrare a țării”.
Rolul UE pe dimensiunea transnistreană - fortificat
Criza energetică provocată de Rusia a demonstrat vulnerabilitatea modelului separatist și pericolul dependenței totale de Kremlin, în timp ce orientarea economică a regiunii transnistrene spre Uniunea Europeană, unde exportă peste 70 la sută de mărfuri, indică direcția firească de evoluție.
Anul 2025 pare să fi deschis o nouă evoluție în ecuația conflictului înghețat, mai ales după ce, din 2022, Chișinăul a obținut pârghii economice asupra regimului separatist pe care nu le-a mai avut în ultimele peste trei decenii.
Asigurarea unei politici de reintegrare coerente și de convergență treptată în spațiile juridic, economic, vamal, fiscal, social, informațional și politic al Republicii Moldova este unul din angajamentele asumate de Guvernul Munteanu în programul său de guvernare.
Executivul își propune să fortifice și sporească rolul Uniunii Europene pe dimensiunea transnistreană pentru a stimula aplicarea uniformă și deplină a legislației naționale armonizate pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
CITIȚI ȘI:
