„Așa era viața pe vremuri...” - amintiri despre casele de altădată și zestrea fetelor
Casele construite din lut, zestrea pregătită cu ani înainte de nuntă și viața simplă, dar plină de valori - sunt doar câteva amintiri împărtășite de Arghira Croitoru din satul Marinici, Nisporeni, care la 92 de ani încă păstrează vii amintirile și tradițiile unei alte epoci.
„Am fost nouă copii în familie, am dus foame, ne-au salvat boii cu care ne hrăneam. Cu ei ne duceam pe deal și aduceam mâncarea: un sac de grăunțe, unul de orz și așa trăiam”, a spus Arghira Croitoru.
În amintirile sale, eroina reportajului povestește cu nostalgie despre copilăria trăită la sat, când distracția nu avea nevoie de tehnologie sau confort.
„Ei ce copilărie am avut eu! E drept că și lucram, eu am început a munci de la 14 ani, când s-a început colhozul. (…) Dar se făcea joc în satele vecine în fiecare duminică, mai ales de sărbători. Ne îngrămădeam toți copiii de pe uliță și mergeam pe jos. Atunci nu aveam transport, era vesel și interesant”, își amintește femeia.
În casa ei, fiecare cameră avea rolul său
Arghira Croitoru a povestit pentru Teleradio-Moldova despre organizarea casei de altădată, ce zestre trebuia să aibă fiecare fată, tradițiile de la nuntă și rolul pe care îl avea casa mare în gospodăria lor.
„Casa mare o aveam pentru zestre. Trebuia să ai covor, perne, ogheal (plapumă), războaie, iar când făcea nunta, le scotea afară într-un coș mare pe care îl numeam sunduc. Zestrea era jucată de către flăcăi și se punea în căruță, iar când ajungeau acasă, o descărcau și iar o jucau. Dar sărbătorile le făceam prin casă, prin cămări”, a adăugat Arghira Croitoru.
Printre lucrurile păstrate cu sfințenie în casa mare se numără și o cămașă cu o valoare aparte, legată de unul dintre cele mai importante momente din viața sa.
„Între lucrurile pe care le-am adunat de moarte, în sunduc este și această cămașă, pe care o țin de 58 de ani. Am fost îmbrăcată în ea la nuntă, acum o țin pentru moarte. Pe soțul meu la fel l-am înmormântat în cămașa de la nuntă”, a menționat bătrâna.
Întrebată despre construcția casei, femeia a detaliat modul în care se foloseau materialele tradiționale și cum își construia singură sobele.
„Pe vremuri, casele se construiau cu lut și paie, se dădeau cu var. Nu existau materialele de acum, noi pregăteam lemnul, sticla pentru ferestre și acoperișul casei. Două sobe pe care le am în casă sunt făcute cu mâna mea. (…) Așa cum era, dar mai sănătoși am fost”, ne-a mai spus ea.
Casele vechi și zestrea pregătită cu grijă reflectă modul de viață al oamenilor de odinioară și păstrează amintirile tradițiilor care ne-au definit strămoșii.
Text semnat de Nicoleta Țarălungă, stagiară
CITIȚI ȘI:
Meșterii populari din mai multe regiuni și-au dat întâlnire la Târgul „Covorul Dorului”
Tradiții, produse autohtone și acțiuni de caritate la Târgul sărbătorilor de iarnă din Călărași
Sistemul energetic, sub presiune: autoritățile îndeamnă consumatorii să economisească lumina
Cetățenii își pot alege alt medic de familie la sfârșit de an, reiterează CNAM
Iarna, riscuri majore pentru cei fără adăpost: cum putem ajuta
