Revista presei internaționale | Statele Unite testează curajul Moscovei prin capturarea unui petrolier rusesc
Presa internațională comentează capturarea de către SUA a unui petrolier rusesc în Atlanticul de Nord, o acțiune care ar putea adânci tensiunile dintre Washington și Moscova. Evenimentul este analizat împreună cu evoluțiile recente din Venezuela și impactul ridicării embargoului asupra petrolului. Evoluția protestelor din Iran se numără printre alte teme importante abordate de presa străină.
Capturarea de către Statele Unite a unui petrolier sub pavilion rusesc în Atlanticul de Nord riscă să adâncească tensiunile dintre Washington și Moscova, scrie The Moscow Times. Publicația subliniază că nava Marinera, asociată cu exporturi de petrol venezuelean aflate sub sancțiuni, a fost interceptată între Islanda și Insulele Britanice după ce, timp de peste două săptămâni, a reușit să scape de urmărirea Pazei de Coastă americane. The Moscow Times remarcă faptul că Rusia a escortat vasul cu nave militare rusești, inclusiv cu un submarin, pentru a evita reținerea acestuia, ceea ce ridicase miza incidentului. Ziarul apreciază că episodul reprezintă una dintre puținele confruntări deschise dintre Washington și Moscova în timpul celui de-al doilea mandat al lui Donald Trump, pe fondul presiunilor americane pentru încetarea războiului ruso-ucrainean.
Președintele SUA, Donald Trump, declară că urmărește „stabilitatea strategică” cu Rusia, însă acțiunile sale contribuie tot mai des la escaladarea tensiunilor cu Moscova, constată The New York Times. Ziarul oferă drept exemplu capturarea de către forțele americane a petrolierului sub pavilion rusesc în Atlanticul de Nord, „în una dintre cele mai provocatoare operațiuni ale Washingtonului din al doilea mandat al lui Trump. Deși administrația americană susține că a acționat în cadrul blocadei asupra exporturilor de petrol venezuelean, Moscova a calificat incidentul drept un act de piraterie a secolului XXI”. Publicația remarcă faptul că Trump încearcă să combine dialogul personal cu Vladimir Putin cu demonstrații de forță militară globală, o strategie care, potrivit analiștilor, aduce Kremlinului mai multe complicații decât beneficii. În pofida reacției publice moderate a Rusiei, episodul a scos în evidență limitele capacității Moscovei de a-și apăra interesele prin forță, conchide The New York Times.
Cel puțin șase petroliere aflate pe lista sancțiunilor, care au operat în apele teritoriale ale Venezuelei, au fost trecute recent sub jurisdicție rusă, relatează BBC. Măsura nu a fost însă suficientă pentru a împiedica forțele americane să captureze una dintre aceste nave, care se presupune că se îndrepta spre țărmurile Rusiei, notează BBC. Moscova a încercat să-și protejeze petrolierul atât prin desfășurarea de nave militare, cât și pe cale diplomatică, dar fără succes, constată același serviciu de știri. BBC amintește că Rusia a mai recurs în trecut la escortarea militară a petrolierelor din flota sa din umbră, inclusiv în timpul traversării Canalului Mânecii, la începutul anului trecut. După lansarea invaziei pe scară largă împotriva Ucrainei, în 2022, Rusia a construit o vastă rețea de petroliere pentru a exporta țiței ocolind sancțiunile occidentale, după un model folosit anterior de alte state sancționate, precum Iranul și Venezuela, conchide BBC.
Între timp, principalele publicații occidentale își concentrează atenția asupra modului în care Statele Unite vor să folosească petrolul din Venezuela după capturarea fostului președinte al țării, Nicolas Maduro. Reuters informează că administrația de la Washington vrea să vândă imediat petrol venezuelean pe piața internațională, luând măsuri ca întregul proces să fie legal și transparent. Petrolul american va fi transportat cu cel venezuelean pe aceleași nave pentru a ușura producția și transportul, detaliază Reuters. Agenția de presă estimează că, după capturarea lui Maduro, ridicarea embargoului asupra petrolului venezuelean ar putea duce la o scădere semnificativă a prețurilor pe piața mondială.
Mai multe publicații amintesc, în context, că un asemenea scenariu ar complica serios finanțarea mașinăriei de război a Rusiei, care a criticat operațiunea forțelor americane din Venezuela. Între timp, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a sugerat Statelor Unite să pună presiune pe Rusia printr-o operațiune similară, care ar viza îndepărtarea liderului cecen Ramzan Kadîrov, transmite Unian. Potrivit agenției de presă, Zelenski consideră că intervenția americană în cazul lui Nicolás Maduro arată că Washingtonul poate influența Moscova dacă există voință politică și că înlăturarea lui Kadîrov l-ar face pe Vladimir Putin „să se gândească de două ori” înainte de a continua ofensiva militară. Ramzan Kadîrov conduce Cecenia din 2007 și este unul dintre cei mai loiali susținători ai Kremlinului, trimițând mii de combatanți să lupte în Ucraina, amintește Unian.
După capturarea liderului venezuelean Nicolás Maduro, guvernul Cubei a introdus măsuri suplimentare de securitate, scrie Bloomberg. Evenimentul a stârnit teamă, dar și speranțe de schimbare în rândul populației, remarcă agenția de presă. Publicația notează că, „în timpul operațiunii fulger din Caracas, forțele americane au ucis zeci de militari cubanezi care asigurau protecția regimului venezuelean, o lovitură severă pentru alianța dintre Havana și Caracas. Rapiditatea și eficiența intervenției americane au subminat încrederea cubanezilor în capacitatea propriului regim de a se apăra, alimentând neliniștea autorităților. În același timp, în marile orașe s-a intensificat prezența forțelor de ordine, iar atmosfera este descrisă ca fiind tensionată. Pe fondul unei crize economice profunde, mulți cubanezi se concentrează pe supraviețuirea zilnică, dar privesc evenimentele recente ca pe un posibil semnal al unei schimbări mai ample”, conchide Bloomberg.
Amenințările repetate ale președintelui american Donald Trump continuă să țină în suspans și statele membre ale Uniunii Europene, care analizează mai multe opțiuni pentru a împiedica preluarea Groenlandei de către SUA, relatează Politico. Publicația notează că liderii europeni tratează acum mult mai serios retorica Washingtonului și discută scenarii care merg de la un compromis diplomatic până la sancțiuni economice sau chiar desfășurarea de trupe pe insulă. Potrivit surselor citate de Politico, Bruxellesul ia în calcul creșterea substanțială a sprijinului financiar pentru Groenlanda, pentru a face mai puțin atractivă oferta americană. În paralel, diplomați și experți intervievați de Politico avertizează că Uniunea Europeană are puține pârghii reale în fața unei eventuale acțiuni militare a SUA, deși o prezență europeană ar putea avea un rol de descurajare. Discuțiile reflectă neliniștea crescândă din capitalele europene privind securitatea și suveranitatea în Arctica, mai scrie Politico.
Protestele de stradă continuă și iau amploare în Iran, în ciuda apelurilor la calm ale președintelui Massoud Pezeshkian, care miercuri a cerut forțelor de securitate să nu atace manifestanții, transmite AFP. Agenția de presă consemnează că președintele Iranului a ordonat forțelor de securitate să nu reprime protestele care au la bază revendicări economice, făcând distincție între demonstranții pașnici și „revoluționarii” înarmați. Miercuri a fost a 11-a zi a valului de proteste din orașele iraniene împotriva dificultăților economice provocate de creșterea prețurilor și prăbușirea monedei, notează AFP.
Senatorul republican Lindsey Graham, apropiat al lui Donald Trump, a declarat pentru Fox News că Statele Unite ar putea lua măsuri împotriva liderului suprem al Iranului, ayatollahul Ali Khamenei, dacă regimul de la Teheran va continua să reprime violent protestele stradale. Graham a subliniat sprijinul SUA pentru poporul iranian și i-a îndemnat pe cetățeni să-și recupereze țara de la ayatollahul pe care l-a numit „lider religios totalitar care ucide și terorizează lumea”. Dacă regimul iranian va continua să reprime protestatarii, Donald Trump ar putea interveni direct pentru a răsturna conducerea actuală, a avertizat senatorul în același interviu pentru Fox News, anticipând „cele mai mari schimbări din istoria Orientului Mijlociu”.
