Sabina Fati | Legături periculoase România – RSSM, în perioada comunistă
De ce destui dintre liderii comuniști români proveneau din stânga Prutului? Cum revendica Ceaușescu printre rânduri Basarabia? Și de ce până la finele celui de-al Doilea Război Mondial liderii Partidului Comunist din România nu prea erau români?
Istoricul britanic Dennis Deletant, un bun cunoscător al României încă din perioada comunistă, lămurește multe dintre aceste complicații istorice în volumul recent tradus la București de Editura Humanitas și intitulat „România sub comunism: Paradox și degenerare”.
Deletant aduce informații noi din arhive, din interviurile pe care le-a făcut cu personaje relevante care au supraviețuit perioadei comuniste și din documente secrete pe care a avut ocazia să le vadă.
Volumul conține și 9 anexe cu destule detalii care n-au mai fost publicate până acum. De pildă, Organizarea Serviciului Român de Securitate între 1948 și 1965 sau Raportul lui Vladimir I. Lesakov, omul trimis de Moscova în 1947 să constate cauzele conflictelor de la vârful Partidului Comunist Român.
La anexe e prezentată și „Declarația lui Ghe. Pintilie, fost șef al Securității, din 1967, dată în fața Comisiei Partidului care investiga moartea lui Ștefan Foriș”. Foriș fusese liderul comuniștilor români între 1940-1944, înlăturat și omorât cu brutalitate la ordinele lui Gheorghiu Dej, devenit ulterior primul șef de stat comunist din România.
După moartea acestuia, Nicolae Ceaușescu a ordonat o anchetă din care face parte acest document semnat de Gheorghe Pintilie, cel care a condus Securitatea din România între 1948 și 1963. Pintilie, pe numele lui adevărat Timofei Bodnarenko, era născut la Tiraspol în 1902, și căsătorit cu Ana Toma, o agentă NKVD cu misiunea, printre altele, să-și controleze consortul.
Cartea lui Dennis Deletant are un capitol special dedicat spațiului din stânga Prutului și relatează, spre exemplu, un discurs al dictatorului Nicolae Ceaușescu din 7 mai 1966, în care fără să menționeze direct Basarabia vorbea despre „indicațiile” „profund greșite” ale partidului „de a lupta pentru ruperea de România a unor teritorii locuite, în covârșitoarea lor majoritate, de români”.
Ceaușescu invoca „învățătura marxist-leninistă” care „proclamă dreptul popoarelor la autodeterminare” „în vederea eliberării popoarelor asuprite și constituirii lor în state naționale”. După acest discurs, liderul sovietic, Leonid Brejnev, a venit intempestiv la București pentru a pune punct afrontului, mai ales că o săptămână mai târziu venea în România premierul chinez Ciu Enlai, iar chestiunea Basarabiei era inclusă în discuții.
„România sub comunism. Paradox și degenerare” scrisă de istoricul Dennis Deletant face un tablou complet al României ultimilor 100 de ani, de la începutul secolului 20, când socialiștii români se lasă fermecați de revoluția comunistă din Uniunea Sovietică, până la începutul secolului 21, cu efectele pe termen lung ale vechiului regim și ale Securității.
Text semnat de Sabina Fati
CITIȚI ȘI:
