Poetul Grigore Vieru, comemorat în satul natal Pererâta, la 17 ani de la trecerea în eternitate
Grigore Vieru, poetul care a devenit simbol al Mișcării de Eliberare Națională a Basarabiei, rămâne și astăzi, la 17 ani de la trecerea sa în eternitate, o figură emblematică pentru neamul românesc. Marele poet a fost comemorat în localitatea sa natală, Pererâta, raionul Briceni. Prietenii săi și primele cititoare ale operei sale au depănat amintiri pe care nu le vor uita niciodată.
Prietenul din copilărie al lui Grigore Vieru, Victor Guțu, își amintește de anii grei trăiți alături de poet la Pererâta. Spune că legătura lor a fost mai mult decât una de prietenie - au crescut ca frații, împărțind aceleași lipsuri și aceleași visuri.
„Nu numai că am fost prieteni, am fost vecini, coleg, măcar că am învățat puțin, și cumătru mi-a fost. Până în clasa a VI-a eram ca frații, numai că eu nu puteam să dorm la el - camera era mică. Pe lejancă încăpeau numai doi, sora și Grigore. Pentru că nu aveam cu ce ne încălța și cu ce ne îmbrăca, nu ne duceam la școală, mai ales iarna. Vara umblam la păscut vaca, la îngrijirea plantelor”, își amintește Victor Guțu.
Opera lui Grigore Vieru a pătruns devreme în inimile cititorilor. Tamara Țipiniuc, vecina regretatului poet, este printre primele persoane care i-au descoperit poeziile. Ea își amintește cu emoție cum a citit pentru prima dată versurile sale într-un ziar.
„Primele versuri au apărut în „Tânărul Leninist”. Atunci mama lui a venit la noi și i-am citit primele versuri. De mine au fost citite. Asta era a treia pagină din Tânărul Leninist. În colț, în chenar era poetul Grigore Vieru și apoi erau toate poezioarele: „Cântecul puișorului de melc”, „Alarma”, „Cucoșelul”, „Vulpea”, „Purcelul”. Eu i-am citit mătușii poeziile, eu citeam, ea mai scăpa câte o lacrimă în colțul basmalei de fericire, de bucurie”, a menționat Tamara Țipiniuc, vecina poetului Grigore Vieru.
Pe 16 ianuarie 2009, un tragic accident rutier pe traseul Chișinău-Hâncești-Cimișlia-Basarabeasca a adus o pierdere ireparabilă pentru R. Moldova. Grigore Vieru a încetat din viață două zile mai târziu, la Spitalul de Urgență din Chișinău, lăsând un gol imens în inimile românilor. Poetul rămâne un simbol al dragostei pentru neam și patrie, un creator care a unit generații prin puterea cuvintelor sale. Tragedia s-a produs în jurul orei 01:30, Grigore Vieru se întorcea de la Cahul, unde a participat la un eveniment cultural dedicat celei de-a 159-a aniversări a nașterii lui Mihai Eminescu.
Autoturismul în care se afla poetul, fiind pasager pe scaunul din față, s-a izbit violent de suportul de beton al unui panou publicitar amplasat pe gazonul ce desparte sensurile de circulație. După impact, poetul a fost internat în stare extrem de critică, fiind în comă de gradul trei și patru. O echipă mixtă de medici din Republica Moldova și România, inclusiv specialiști trimiși de la București cu un avion SMURD, au luptat pentru a salva poetul, dar nu a supraviețuit.
Chiar și la 17 ani de la plecarea sa, Grigore Vieru rămâne prezent prin moștenirea lăsată „Abecedarul”, care a învățat generații de copii să citească și prin versurile care au devenit imnuri ale demnității naționale.
Poetul Grigore Vieru s-a născut la 14 februarie 1935, în satul Pererâta, județul Hotin, în prezent raionul Briceni. Grigore Vieru își doarme somnul de veci în Cimitirul Central din strada Armenească de la Chișinău.
CITIȚI ȘI:
