Corespondență Dan Alexe | Experiența Muntenegrului în negocierile cu UE: un exemplu pentru R. Moldova
Republica Moldova ar putea beneficia de un mecanism accelerat de aderare la Uniunea Europeană, promovat în prezent la nivelul Comisiei Europene, în contextul geopolitic creat de războiul din Ucraina. Discuțiile au loc în paralel cu avansul constant al unor state candidate mai vechi, precum Muntenegru, care continuă să închidă capitole de negociere.
Muntenegru a încheiat luni, 26 ianuarie, la Bruxelles, un alt capitol din negocierile de aderare la UE: capitolul 32 – Supravegherea financiară. Odată cu aceasta, un total de 13 capitole (din 33) au fost închise, marcând un progres semnificativ și tangibil pe calea țării către integrarea europeană.
Simultan, Cristina Gherasimov, viceprim-ministra pentru Integrare Europeană, s-a întâlnit la Bruxelles cu Marta Kos, comisara europeană pentru Extindere, cu care a trecut în revistă rezultatele obținute în ultimele luni de negocieri.
Extinderea rămâne o prioritate geopolitică strategică pentru UE și un punct-cheie al actualei președinții cipriote a UE. Principala chestiune rămâne însă chestiunea aderării Ucrainei și, accesoriu, a Republicii Moldova, care vine „la pachet cu Kievul”.
Comisia Europeană pregătește acum un proces alternativ, simplificat, de aderare la UE, pentru a permite Ucrainei și Republicii Moldova să intre mai rapid în UE, ca un soi de aderare simplificată și parțială. Acest plan cu două viteze provoacă însă îngrijorare în rândul unora dintre membrii actuali, chiar dacă acesta ar fi, în realitate, o parte a unui potențial acord de pace cu Rusia.
Planul, încă în curs de dezvoltare, ar stabili un sistem cu două viteze, menținând procedura actuală în vigoare și permițând anumitor țări candidate să urmeze un proces simplificat, parțial sau gradual.
Candidată oficial împreună cu Republica Moldova încă din februarie 2022, Ucraina consideră aderarea la UE ca pe o piatră de temelie a viitorului său postbelic.
Mecanismul propus pentru o aderare accelerată ar permite Kievului și Chișinăului să intre în UE cu drepturi limitate: o absență inițială a dreptului de vot la summituri și consilii ministeriale, dar acces treptat la piața unică, subvențiile agricole și fondurile de dezvoltare, odată ce anumite obiective sunt îndeplinite după aderare. Acest lucru ar încălca regulile stabilite în 1993 (Tratatul de la Maastricht), care impun implementarea deplină a acquis-ului comunitar înainte de orice aderare.
Inițiativa se confruntă cu o rezistență puternică în rândul statelor membre și al altor țări candidate, care, deși sprijină Ucraina în apărarea sa împotriva invaziei rusești, se tem de o devalorizare a calității de membru și de o ruptură durabilă în cadrul Uniunii. Mulți se tem de un impact negativ asupra candidaților celor mai avansați, precum Muntenegru și Albania, și de efecte în cascadă asupra partenerilor apropiați, precum Norvegia și Regatul Unit. Dar altora li se pare că Uniunea Europeană nu dispune de o altă opțiune decât să accelereze aderarea Ucrainei (și, la „pachet” cu ea, a Republicii Moldova), deși aceasta ar aduce riscul de a deschide o cutie a Pandorei de riscuri politice și de politici publice pe care nimeni de la Bruxelles nu le înțelege, deocamdată, pe deplin.
