„Am crescut cu poveștile despre lagăre”. Mărturia unui descendent al comunității evreiești din Orhei
Prezența ghetoului evreiesc la Chișinău confirmă că Holocaustul nu a fost o tragedie îndepărtată, consumată doar în marile lagăre ale Europei, ci o realitate trăită și pe teritoriul actual al Republicii Moldova. Deportările, munca forțată și exterminarea sistematică au distrus comunități întregi, iar în spatele datelor istorice se află destine individuale. Una dintre aceste istorii este cea a lui Toiva Vaidislaver, originar din Orhei, care poartă memoria unei familii nevoite să fugă pentru a supraviețui.
La sfârșitul secolului al XIX-lea, în Basarabia trăiau aproximativ 250 de mii de evrei. După Holocaust, însă, numărul lor s-a redus dramatic. Mii de oameni au fost deportați în ghetouri și lagăre de concentrare, unde au murit de foame, epuizați de munci forțate sau în urma exterminării directe.
Toiva Vaidislaver are astăzi 82 de ani și locuiește în orașul Orhei. În timpul Holocaustului, părinții săi au fost nevoiți să fugă la aproape 1.500 de kilometri depărtare, pentru a scăpa de persecuții.
„Când au venit germanii, nu a mai fost altă soluție decât să fugă. Părinții mei au ajuns la Stalingrad. După ce războiul s-a încheiat, s-au întors acasă – tata, mama și fratele meu mai mare. Noi ne-am născut deja după război”, a povestit Toiva Vaidislaver, locuitor al orașului Orhei.
Amintirile despre Holocaust rămân dureroase, chiar și pentru cei care nu au trăit direct ororile lagărelor, dar au crescut cu poveștile lor.
„Ce se întâmpla acolo, desigur, era o nenorocire. Erau cuptoare unde oamenii erau exterminați, erau obligați să muncească din greu, să care pietre, până nu le mai rămânea decât să moară”, a relatat bărbatul.
În lagăre, supraviețuirea devenea, adesea, singura formă de rezistență. „Singura ieșire era să lupți. În lagăre, ei inventau diferite metode. Unii evadau, alții nu mai puteau suporta totul și se aruncau pe gardul electric”, a spus Toiva Vaidislaver.
Potrivit istoricilor, Holocaustul a distrus cea mai mare parte a populației evreiești din Europa de Est, cu milioane de victime în lagărele de exterminare. Cu toate acestea, această pagină de istorie rămâne insuficient cunoscută, iar noile generații au adesea cunoștințe fragmentare despre Holocaust.
„Sunt și profesor în școală și foarte rar vorbim despre acest subiect. Vorbim doar în clasa a IX-a și a XII-a. Există un număr limitat de teme dedicate Holocaustului, iar cadrele didactice reușesc în două-trei lecții să le spună elevilor ceea ce, poate, ar trebui reamintit mult mai des”, a explicat muzeograful Sergiu Suvac.
La Orhei, muzeografii încearcă să compenseze acest deficit prin expoziții și activități educative dedicate memoriei victimelor.
„Dacă privim această expoziție, observăm documente, cărți și scrisori care au fost donate muzeului de către localnicii evrei”, a declarat directoarea Muzeului de Istorie și Etnografie din Orhei, Rita Colesnic. Ea a precizat că demersul nu se limitează la expunerea obiectelor. „În afara acestei expoziții, vizitatorii sunt îndemnați să participe la lecțiile noastre de istorie, la materialele create de specialiștii instituției”, a adăugat Rita Colesnic.
Datele istorice confirmă amploarea tragediei. Potrivit raportului final al Comisiei Internaționale pentru Studierea Holocaustului, în anul 1941, pe teritoriul actual al Republicii Moldova existau 49 de lagăre de concentrare și ghetouri, iar în regiunea transnistreană - 189. Acestea au fost locurile unde peste 200.000 de evrei și cel puțin 25.000 de romi au fost uciși sau au murit din cauza condițiilor inumane.
Holocaustul a reprezentat una dintre cele mai mari crime împotriva umanității din istorie, soldată cu exterminarea a aproximativ șase milioane de evrei și a sute de mii de romi, dar și cu distrugerea unor comunități, culturi și identități întregi în Europa.
CITIȚI ȘI:
„Holocaustul nu a început cu lagărele, ci cu ura”. Victimele Holocaustului, comemorate la Chișinău
Congresul Mondial Evreiesc lansează campania „WeRemember” în memoria victimelor Holocaustului
