Expoziție la Chișinău: Ion Vasilenco, numele uitat al culturii române, persecutat de regimul sovietic
Muzeul Național al Literaturii Române (MNLR) este gazda unei expoziții în memoria lui Ion Vasilenco, dedicată vieții și activității literare și științifice a scriitorului. Exponatele prezintă opera care i-a marcat destinul, evidențiind persecuțiile și teroarea la care a fost supus de regimul comunist.
Organizatorii expoziției comemorative „În amintirea lui Ion Vasilenco, la 100 de ani de la naștere” spun că Ion Vasilenco rămâne o personalitate importantă a culturii române, însă insuficient cunoscută și, pe nedrept, uitată.
„Și pentru mine e, într-un fel, o redescoperire a lui Ion Vasilenco, care, apropo, fiind în facultate, era foarte rar citat, nu știu de ce sau știu acum de ce - pentru curajul lui, pentru faptul că a avut o verticală, un fel de axă de la care nu s-a abătut atunci când a îngrijit ediții, a scris texte”, afirmă scriitorul Emilian Galaicu-Păun.
Exponatele demonstrează curajul lui Ion Vasilenco încă în timpul doctoratului la Moscova. A ales să studieze creația lui Alecu Russo, a publicat în premieră absolută un volum de opere alese, celebra „Cântarea României”.
În 1955, a semnat un articol exploziv pentru acea vreme.
„Ion Vasilenco pune, pentru prima dată, problema necesității revenirii la alfabetul latin și la ortografia de până la 1945. L-au refuzat toate publicațiile și, totuși, a reușit să publice acest articol în 1957 în revista „Nistru”. Un alt act de curaj a fost publicarea textului „Constantin Stere” în săptămânalul „Cultura Moldovei”. Atunci a început marea prigoană, care a culminat cu internarea forțată în spitalul de psihiatrie”, a relevat Veronica Boldișor, responsabilă de expoziție.
„Psihiatria, știm bine, în perioada sovietică era o alta formă de întemnițare și, iată, a fost aplicată și lui Ion Vasilenco. Un om care avea proiecte de romane, un om care a făcut cercetare, un om foarte talentat, dar pentru îndrăzneala ideilor sale a trebuit să plătească foarte scump”, a declarat Maria Șleahtițchi, directoarea MNLR, pentru Moldova 1.
Este de datoria cercetătorilor să valorifice moștenirea necunoscută a lui Ion Vasilenco, afirmă exegeții.
„Mă refer la sacrificiul lui, la simțul valorii, la vocația pentru cercetare, la textele pe care le-a scris despre Zamfir Arbore, despre Cujbă, despre Mateevici, despre Constantin Stere, basarabeanul nostru ilustru. Și Iosif Varticean, și alți colegi ticăloșiți l-au acuzat de nerespectarea comandamentelor de partid și a fost sacrificată o mare personalitate”, a punctat Nina Corcinschi, directoarea Institutului de Filologie Română.
Special pentru evenimentul comemorativ, Nicolae Curoșu a realizat un portret în acuarelă al tânărului Ion Vasilenco.
„O persoană de mare valoare ținută într-un păianjen. Iată o imitație de păianjen, sufletul lui a fost românesc și am încercat câteva pete în culorile tricolorului”, ne-a spus artistul plastic.
Fiind internat de trei ori la psihiatrie, atunci când își revenea după tratamentele aplicate de psihiatria politică, Ion Vasilenco continua să scrie în același spirit al adevărului, doar că toate publicațiile refuzau să-i tipărească lucrările.
Scriitorul n-a rezistat presiunilor, iar sfârșitul i-a fost unul tragic.
