Regretul unui veteran rănit în războiul de pe Nistru: „Militarii ruși staționează ilegal în R. Moldova”
Atunci când a izbucnit războiul de pe Nistru, Republica Moldova nu avea o armată bine instruită și dotată. Mii de polițiști, militari și voluntari s-au ridicat la luptă împotriva invadatorilor doar cu ce aveau la îndemână, pentru a opri tancurile și blindatele armatei ruse. Victor Buliga avea 28 de ani când a început conflictul.
A fost rănit, dar a supraviețuit și s-a întors acasă, unde îl așteptau un copil mic și soția însărcinată. După mai bine de trei decenii, veteranul nu a uitat ororile războiului și are un singur regret: că militari ruși staționează ilegal și astăzi pe teritoriul Republicii Moldova.
Câteva fotografii, uniforma și medaliile - aceste lucruri îi amintesc lui Victor Buliga de războiul de acum 34 de ani. Veteranul era atunci comandant de pluton în Batalionul numărul 1 de patrulare și santinelă.
„Băiețelul avea trei ani, soția era însărcinată. Era o tragedie pentru familie să realizeze faptul că plec undeva de unde pot să nu mă întorc. Când ne aflam în Coșnița, aveam uneori posibilitatea să sunăm și îi spuneam că totul e bine, să nu-și facă griji, îi spuneam că în curând o să revin și atât”, a povestit veteranul, la Moldova 1.
Polițiști, voluntari și militari au luptat cot la cot. Mulți dintre ei aveau doar experiența intervențiilor de rutină, nu a confruntărilor armate.
„În perioada anului 1991, de când au fost evenimentele de la Dubăsări, unde au decedat tragic patru colaboratori ai Batalionului cu destinație specială, noi eram permanent în alertă, cunoșteam situația, aveam semnale despre diferite crime comise în stânga Nistrului, așa că noi eram pregătiți că puteam fi detașați în stânga Nistrului. Noi am mers să ne îndeplinim obligațiile de serviciu, eram slab înarmați, doar cu armele din dotare. Am ajuns într-o altă realitate - armament greu, trupe de mercenari din Federația Rusă”, a rememorat veteranul Victor Buliga.
El își amintește și de nopțile fără somn, de zgomotul continuu al armelor și de colegii care au căzut la datorie. Dar cea mai dureroasă amintire datează din 5 iulie 1992, atunci când a fost rănit.
„Ei au aruncat o grenadă care s-a lovit de copacul lângă care eram. Dacă nu era copacul, ea zbura mai departe, dar a căzut alături de mine. Din partea dreaptă a corpului au fost extrase 12 schije, începând de la gamba piciorului și până la cap”, a menționat veteranul de război.
Anii au trecut, dar rănile nu s-au vindecat complet. Veteranul regretă cel mai mult că nu au fost găsite încă soluții pentru problema regiunii transnistrene.
„Când mă mai deplasez să mai văd râul Nistru, văd toate aceste lucruri. Nu mă simt bine emoțional când văd steagul Federației Ruse, văd blindatele lor, insignele lor. Ei stau la noi ilegal, e părerea cetățenilor și mai ales a veteranilor. Mulți cred acum că în zadar și-au sacrificat viața, în zadar au suferit răni sufletești. În continuare, se află o armată străină pe teritoriul țării noastre”, a subliniat veteranul.
În fiecare an, la comemorări, veteranul își pune uniforma și medaliile în piept.
„Le port cu mândrie și cred că o să rămână ca amintire pentru generațiile viitoare, pentru copii, pentru nepoți”, a spus el.
Aproximativ 30 de mii de persoane - militari, polițiști și voluntari, au luat parte la războiul de la Nistru, circa 300 de persoane și-au pierdut viața în timpul luptelor, iar zeci de persoane sunt date dispărute până astăzi.
Războiul de pe Nistru izbucnit la 2 martie 1992 nu a fost un conflict spontan sau unul etnic, ci rezultatul eforturilor Federației Ruse de a-și menține influența asupra fostelor republici sovietice, afirmă Artur Leșcu, doctor în istorie.
Potrivit lui, regiunea transnistreană a fost transformată într-un instrument de presiune politică, menit să împiedice consolidarea statului moldovean independent și orientarea sa spre Europa sau spre o eventuală reunificare cu România.
CITIȚI ȘI:
