Sunetele pot deveni branduri protejate: Unicele secvențe sonore, înregistrate la AGEPI
Secvențe scurte de sunet pot identifica un produs sau un serviciu și îi pot conferi unicitate, la fel ca un logo sau un slogan, iar acestea pot deveni mărci înregistrate. Deși sunt puțin cunoscute publicului larg, mărcile sonore există și în Republica Moldova.
Potrivit lui Simion Levițchi, șeful Direcției mărci și design industrial de la Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI), astfel de înregistrări sunt rare în Republica Moldova.
„Mărcile sonore, în general, sunt foarte rare, inclusiv în țara noastră”, a declarat Simion Levițchi, pentru Teleradio-Moldova.
Marcă sonoră este, în esență, un semn distinctiv auditiv, afirmă reprezentantul AGEPI.
„Iată, ceea ce ați auzit dumneavoastră, asta este o marcă sonoră înregistrată pentru produse alimentare”, a precizat specialistul, făcând referire la marca „Mars”, cu numărul de înregistrare 21702.
Marca sonoră „Mars” a fost prima înregistrată la nivel național în Republica Moldova, în luna august 2011. Titularul este compania americană Mars Incorporated. Înregistrarea a fost solicitată pentru clasele 29, 30 și 32 ale Clasificării Internaționale a Produselor și Serviciilor în scopul înregistrări mărcilor, care includ produse precum carne, pește, fructe și legume conservate, cafea, ciocolată, ceai, cacao, bere, ape minerale și băuturi răcoritoare.
Potrivit lui Simion Levițchi, din punct de vedere juridic, o marcă sonoră beneficiază de aceleași drepturi și termene de protecție ca orice altă marcă.
„Marca este înregistrată pentru o perioadă de 10 ani. După 10 ani, dacă este necesar să fie menținută în vigoare, se solicită reînnoirea valabilității pentru următorii 10 ani. Și tot așa la infinit”, a adăugat șeful Direcției mărci și design industrial de la AGEPI.
Simion Levițchi a subliniat că, în prezent, legislația națională nu stabilește cerințe tehnice, inclusiv durata sau intensitatea sunetului. Totuși, în practică, o marcă sonoră trebuie să fie un semn scurt și distinctiv.
„Unica cerință, care era până în 2015, era ca ea să fie reprezentată grafic, adică sub formă de note muzicale. După 2015, a fost modificată Legea 38/2008 privind protecția mărcilor, respectiv se permite fișier audio”, ne-a mai spus Levițchi.
Piesele nu pot deveni mărci înregistrate
Astfel, solicitantul poate transmite fie un fișier audio, fie o partitură scrisă pentru a înregistra o marcă sonoră.
„Practic, sunt două variante de a înregistra o marcă sonoră: se trimite un fișier audio sau poate fi o partitură scrisă pe note muzicale. Adică, aceleași note pe care le-ați auzit ar putea fi scrise sub formă de note muzicale și transmise la înregistrare”, a detaliat Levițchi.
„Nu poate fi solicitată în calitate de marcă sonoră o melodie de 5 - 15 minute, aceasta deja nu e marcă. Marca, de obicei, este un sunet de câteva secunde, 3 - 5 secunde”, a precizat el, adăugând că, la nivel european, există anumite limitări tehnice privind dimensiunea fișierelor audio.
În prezent, în Republica Moldova sunt valabile două mărci sonore: marca nr. 21702, înregistrată prin procedura națională, și marca nr. 1034006, înregistrată prin procedura internațională.
Procedura națională prevede depunerea cererii direct la AGEPI, în timp ce procedura internațională are loc prin Sistemul de la Madrid, cu desemnarea statelor în care se solicită protecție. În ambele cazuri, drepturile obținute sunt identice, a subliniat Levițchi.
La nivel mondial, cele mai cunoscute mărci sonore aparțin, în special, companiilor de telefonie sau studiourilor cinematografice, ale căror secvențe audio sunt imediat recognoscibile.
În Republica Moldova, un exemplu frecvent invocat este gongul compus și interpretat de compozitorul Constantin Moscovici, auzit de ani buni la Aeroportul Internațional „Eugen Doga” - Chișinău. Totuși, acesta nu este înregistrat oficial ca marcă sonoră.
„Ideea este simplă: chiar dacă nu mă uit la televizor și mă aflu în altă cameră, în momentul în care aud melodia specifică aeroportului, știu imediat la ce se referă. Ar fi un exemplu potrivit în care aeroportul ar putea înregistra acel sunet de aproximativ cinci secunde drept marcă sonoră pentru serviciile sale. Totuși, acest lucru încă nu a fost realizat”, a precizat Levițchi.
Naistul Constantin Moscovici dă însă asigurări că a înregistrat gongul de la aeroport ca marcă sonoră.
„Dețin un certificat care confirmă acest lucru. Se numește «Gong Aeroport». A fost înregistrată acum doi-trei ani”, a declarat artistul, pentru Teleradio-Moldova.
De cealaltă parte, Simion Levițchi sugerează că ar putea exista o confuzie între noțiunea de marcă sonoră și cea a drepturilor de autor.
„Melodia nu a fost înregistrată ca marcă sonoră. Ea poate fi protejată prin drepturi de autor, ceea ce este diferit. În ceea ce privește marca, discutăm despre un alt cadru juridic. Aeroportul, în calitate de persoană juridică interesată, ar putea solicita înregistrarea mărcii pe numele său, cu acordul creatorului. În acest caz, intervine componenta ce ține de dreptul de autor, deoarece nu domnul Moscovici utilizează marca în activitatea sa, ci aeroportul, atunci când își promovează serviciile”, ne-a explicat Levițchi.
Reprezentantul AGEPI consideră că este important ca mediul de afaceri să cunoască despre posibilitatea înregistrării mărcilor sonore, care pot deveni un instrument eficient de diferențiere pe o piață concurențială, oferind protecție juridică unui element sonor care poate fi utilizat cu succes pentru promovarea unei afaceri.
CITIȚI ȘI:
