Viran, maidan și mahala: urbanismul și delăsarea reflectate în vocabular
Doar în română „maidan” este un teren „viran” dintr-o „mahala”. La Kiev, „Maidan” este piața centrală a capitalei; la români însă - e doar un teren abandonat.
Ca și „mahala", care în toate limbile influențate de turcă și persană desemnează doar un cartier, o diviziune administrativă a unui oraș, pe când în română e locul umil și încă neurbanizat în care trăiesc sărăntocii urbei, „maidanul" ne trimite la două noțiuni diferite de istorie a urbanismului.
Nici n-ar trebui să ne mirăm: străzile din București erau în trecut atât de noroioase, șuvoaie mocirloase acoperite cu scânduri, încât au fost numite… poduri: Podul Mogoșoaiei, de pildă (Calea Victoriei de azi).
Cuvinte precum mahala sau maidan trimit apoi la realități de urbanism diferite pe un mal și pe celălalt al Prutului. În România, mahala are o conotație aproape întodeauna negativă. În Republica Moldova -- e o diviziune administrativă. Poate fi și o parte a unui sat. La fel de divers e și sensul maidanului. Nu este lipsit de interes să vedem de unde vine termenul de „maidan" și în ce fel el e revelator pentru o anumită cultură urbanistică a noastră.
Maidan
Maidan, am zis, este piața centrală din Kiev, termenul venind din turcă (prin tătarii din Crimeea). Cuvântul e foarte răspândit, preluat de limbile cele mai diverse, însă româna (mai mult cea din România, nu însă și în Republica Moldova) e singura limbă în care maidan a luat un sens depreciativ.
Ajuns la noi din turcă, meydan a intrat în toate limbile care au avut de-a face cu Imperiul Otoman, inclusiv în Ucraina, care a fost în contact cu tătarii din Crimeea. În turcă și în tătară, însă, termenul vine de mai departe, din persană și arabă. In arabă, medina înseamnă pur și simplu oraș. Araba însăși luase însă medina din siriacă și ebraică, în ebraica modernă medina desemnând chiar statul: „Medinat Israel”. În arabă, de asemenea, e numele orașului prin excelență în care se refugiase Mahomed: Medina.
Este vorba, în orice caz, de un termen care trimite la un urbanism avansat, iar în majoritatea limbilor, afară de arabă și ebraică, maidan desemnează o piață pietruită, un loc central.
Doar în română maidan e practic un teren viran și nepietruit prin definiție. La Kiev, din nou, este piața centrală a capitalei; la români maidan însă e doar un teren abandonat. Ca și mahala, care în toate limbile influențate de turcă desemnează doar un cartier, o diviziune administrativă a unui oraș sau sat, inclusiv în R. Moldova, pe când în România - mahala e locul umil și încă neurbanizat în care trăiesc sărăntocii urbei, ceea ce, împreună cu maidanul, ne trimite la două noțiuni diferite de istorie a urbanismului.
Viran
Viran este un adjectiv folosit în română doar ca însoțitor al substantivului teren: teren „viran”.
Atât de folosit e viran de un secol și mai bine de când se fac tranzacții imobiliare atestate în România încât a devenit un cuvânt firesc, românesc. Viran ne-a fost însă dat nouă tot de otomani, dar turcii l-au luat, la rândul lor, ca atâția alți termeni de cultură, din farsi, de la persani.
În turcă și persană, sensul lui viran (ويران) e chiar mai larg, pentru că indică o suprafață urbană distrusă, ruinată, ca după un cataclism.
Puțin Rumi service…
Termenul ويران, viran, cu i lung și care rimează cu tiran, e foarte frecvent în poezia sufi, despre care cititorul instruit știe că e ticluită toată în persană, în farsi sau dari (persana din Afganistan). Întreaga poezie mistică a sufismului, cea a lui Rumi, Hafiz, Saadi, Omar Khayyam etc. e scrisă în persană, farsi. Nu există poezie sufi arabă demnă de acest nume.
La Rumi, inima este foarte des virană, distrusă, ruinată, iar sufletul e viran prin definiție, devastat de ingrata ființă care ne-a lepădat.
Iată, ca exercițiu, un scurt distih al lui Rumi găsit la repezeală pe internet: عالم همه ویران شود جان غرقه طوفان شود آن گوهری کو آب شد آب بر گوهر زند
Nu vă uitați la nereușita încercare de redare în engleză de acolo, traducerea autentică a suspinului dansat al lui Rumi e asta:
Dαr lumea-i ruinată, suflete, iar zgomotu-i furtună,
Căci perla s-a topit acum în apă, iar apa a-mpietrit.
Lumea-i ruinată, adică mie, îndrăgostit abandonat, nu-mi folosește la nimic ce-am trăit până acum. Literalmente: universul e viran… ويران viran e a treilea cuvânt din primul rând, începând din dreapta, evident.
Cearșia și a cerși prin Balcani…
A cerși e dat, în dicționarele etimologice românești, ca venind, neconvingător, de la a cere.
Etimologia propusă pare la prima vedere evidentă, însă este total neconvingătoare. Cerșetoria trebuie plasată în contextul balcanic al socio-economicului păgubos și viclean, unde spațiul public e transformat în bazar de flenduri și bulendre: Târgul de Floci. Floc e, de altfel, un balcanism, sau mai degrabă albanism. In albaneză flok, flokë, e pur și simplu: păr. Târgul de Floci este doar bazarul, talciocul în care se vindeau blănuri și nimicuri. Marché aux puces, fleamarket, Flohmarkt. Puricii se ascund în floace și floci. Până și maghiara a preluat calcul lingvistic: bolhaplac, piața de purici, unde bolha, purice, e un împrumut slavon prin metateză: bolha e doar slavonul blъxa.
Intr-atât amestecul turco-bazaricesc a împins Balcanii spre delăsare, încât Agora grecească, Ἀγορά, piața centrală în care Socrate discuta despre Logos cu efebii uleiați pe care îi examina pofticios și unde se discutau afacerile importante ale cetății, Agora așadar a dispărut fără urme din vocabularul de azi lăsând în urmă doar verbul agorazo, a cumpăra.
Agorazo (ἀγοράζω), cumpăr, vine de la Agora, grecul de azi nu mai are însă conștiință de asta. In locul lui Agora ca spațiu public în târg, grecul de azi are pazari /bazari (παζάρι; oταν θα πάω κυρά μου στο παζάρι, θα σου αγοράσω ένα πετεινάρι…)
La fel, sîrbo-croatul trg, piață, care pentru noi e un oraș: târg, a dat verbul a târgui, a se târgui. A merge la oraș (oraș vine din maghiară, de la város), a merge la târg era pentru a te târgui, la fel ca pentru grec agorazo, a cumpăra, de la agora.
Slavii din Balcani, croații, sârbii, au împrumutat ca și românii város (oraș) de la maghiari, dar la sârbi și croați varoš desemnează exclusiv orașul vechi, istoric, sau citadela, chiar cea din antichitate, precum palatul lui Dioclețian din Split.
Acel oraș vechi, invariabil situat în centru, târgul, este în Macedonia cearșia, чаршиа, de la turcescul çarși, piață, bazar.
Dacă e să o luăm in termeni de arhitectură urbană și tendință spre delăsare și derizoriu, nu e de mirare că termenul care în turcă desemnează o piață, çarși, cearșia, чаршиа, a ajuns prin Balcani să însemne talcioc, iar la noi a dat verbul a cerși.
Aici trebuie să căutăm originea lui a cerși: în balcanicul și turcescul cearșia, piața, talciocul, centrul și fudiliile târgului.
Așa cum târgul grecesc agora a dat agorazo, a cumpăra, iar piața slavonă trg, târgul, a produs a târgui, tot așa cearșia balcano-turcească a dat la noi: a cerși. De aici, de la cearșie, vine cel mai probabil cerșetoria, iar nu de la a cere.
Derizoriul lingvistic este însă general în Balcani. De pildă, Logos și-a pierdut în greaca modernă sensul antic maiestuos. O trimitere comică spre Vorbă și Cuvânt (Εν αρχή ην ο Λόγος, La început a fost Cuvântul, ο Λόγος) o mai are doar în termenul άλογο, a-logo, literalmente”cel care nu vorbește” și care desemnează: calul !
De aici, de la grecescul alogo, lipsit de logos, am calchiat și noi formula: necuvântătoarele pentru a numi animalele.
