36 de ani de la Podul de Flori: Istoricul Ion Negrei, la Radio Moldova: „A fost semnalul unității noastre istorice”
Podul de Flori a fost acel moment istoric din 6 mai 1990, când Prutul a încetat, pentru câteva ore, să mai fie o barieră de sârmă ghimpată. După decenii de înstrăinare forțată, peste un milion de români de pe ambele maluri s-au întâlnit fără pașapoarte, într-un gest simbolic de fraternitate.
Istoricul Ion Negrei explică faptul că „miracolul” deschiderii frontierelor nu a fost un accident, ci rezultatul unei conjuncturi geopolitice favorabile: agonia Uniunii Sovietice. Slăbirea puterii centrale de la Moscova și valul de emancipare națională din statele baltice și Europa de Est au creat spațiul necesar pentru ca simbolurile naționale, precum Tricolorul, să revină în actualitate la Chișinău.
„În 1990 Uniunea Sovietică pierduse foarte mult din prestigiul pe care îl avusese în perioada postbelică. Căzuse Zidul Berlinului, popoarele europene la fel, ca și acestea din lagărul socialist își reafirmau dreptul la independență și suveranitate. Și noi, cei din Republica Sovietică Socialistă Moldovenească am desfășurat o mișcare națională puternică în 1988-1989: legislație lingvistică, revenirea la simbolurile naționale. În 27 aprilie 1990 se vota și drapelul tricolor. Deja simbolurile de afirmare națională erau prezente. În acest context era nefiresc ca Uniunea Sovietică să mai opună rezistență acestor tendințe sănătoase, firești ale populației”, a explicat istoricul Ion Negrei pentru Radio Moldova.
Istoricul amintește și caracterul simbolic al reîntâlnirii fizice dintre românii separați forțat de istorie: „În ziua de 6 mai 1990 prima dată se deschise granița de pe Prut și românii de o parte și de alta s-au reîntâlnit după o pauză de aproape 50 de ani. Pentru câteva ore a căzut acea graniță de pe Prut”, a declarat Ion Negrei.
Podul de Flori a funcționat ca un catalizator al unității etnice, ce oferea speranța unei reîntregiri rapide.
„În primul rând a fost un gest al reafirmării unității noastre naționale, că s-au întâlnit și au discutat românii de o parte și de alta a Prutului în aceeași limbă română, prin aceleași simboluri erau identificați — prin costum național, prin tricolor, prin toate a fost semnalul unității noastre istorice. Ne deschidea perspectiva și a unei reîntregiri. (...) Exemplul Germaniei era atunci destul de popular și noi credeam că în curând va mai dispărea un zid din Europa - zidul care îl reprezenta la momentul acela Prutul. Dar, evenimentele s-au desfășurat în diferite direcții”, a punctat intervievatul.
În final, Ion Negrei subliniază că interferențele externe au oprit un deziderat, dar acum avem o șansă istorică de a finaliza proiectul început în mai 1990 - ancorarea definitivă în spațiul european alături de România.
„Am trecut și prin refluxul, începând cu războiul de la Nistru din 1992, cu guvernările agrariene și comuniste, care au înfrânat mișcarea națională și parcursul nostru de apropiere de România și Uniunea Europeană. Și după trei decenii, astăzi retrăim momentul acela când căutăm să fructificăm ceea ce nu am obținut atunci: integrarea europeană și de apropiere de România”, a concluzionat istoricul la postul public de radio.
Și istoricul Anatol Țăranu susține că Podul de Flori a reprezentat unul dintre momentele semnificative ce au evidențiat dorința de a reveni la identitatea românească și de emancipare a românilor moldoveni subjugați de regimul sovietic.
„Podul de Flori din 1990 a fost cea mai puternică manifestare a sentimentului societății românești. Podul de Flori a dat un semnal puternic fostelor autorități de la Moscova, care au înțeles că, dacă în spațiul dintre Prut și Nistru obține victorie românismul, acesta va fi întotdeauna pierdut de imperiu”, a spus Anatol Țăranu într-un interviu pentru Moldova 1.
Pe 6 mai 1990, Prutul înceta să mai fie o barieră de netrecut. Acum 36 de ani, primul Pod de Flori devenea una dintre cele mai puternice manifestări simbolice ale apropierii dintre românii de pe ambele maluri ale Prutului. Atunci, pentru prima dată după cel de-al Doilea Război Mondial, frontiera dintre România și fosta Uniune Sovietică a fost deschisă temporar, iar zeci de mii de oameni au putut traversa Prutul fără pașaport sau alte documente.
Sute de mii de oameni de toate vârstele și profesiile din România, în special din județele Botoșani, Iași, Vaslui și Galați, precum și din numeroase localități din RSS Moldovenească și-au dat întâlnire, duminică, 6 mai 1990, într-un impresionant pelerinaj, organizat pe ambele maluri ale râului Prut, pe lungi distanțe la punctele de frontieră Miorcani - Pererâta; Stânca - Costești; Sculeni - Sculeni; Ungheni - Ungheni; Albița - Leușeni; Fălciu - Țiganca; Oancea - Cahul; Galați - Giurgiulești, potrivit unei relatări a agenției Agerpres din 6 mai 1990.
Cu acel prilej, locuitorilor din România li s-a permis ca în ziua respectivă, între orele 13.00 și 19.00, să treacă Prutul în RSS Moldovenească fără pașaport și viză și, de asemenea, cetățenilor din RSS Moldovenească să treacă fără viză specială în România. În acest sens, au fost create, de-a lungul frontierei de 700 km a Prutului, opt puncte de trecere.
În componența delegației oficiale a Moldovei era președintele cu Frontului Popular din Moldova (FPM), Ion Hadârcă, ministrul Culturii și Cultelor, Ion Ungureanu. Poetul Grigore Vieru a fost primul care a traversat atunci Prutul, pe o barcă de cauciuc.
La rândul său, Mircea Druc, fost prim-ministru al Republicii Moldova, mărturisea că tot ce l-a interesat în acele momente era „privirea nedumerită a grănicerilor sovietici aflați în confuzie și derută totală”: „Așa ceva nu mai văzuseră niciodată!".
Acțiunea, intitulată „Podul de flori de la Prut”, a fost organizată de Liga culturală pentru unitatea românilor de pretutindeni, în colaborare cu Asociația culturală București-Chișinău și împreună cu Frontul Popular din Moldova (FPM).
Un an mai târziu, în iunie 1991, a avut loc un al doilea Pod de Flori. Atunci, 240.000 de basarabeni au trecut Prutul în România, oaspeții fiind primiți în orașe precum Iași, Suceava, Galați.
